Tradiții de Ispas


Sărbătoarea  Înălțării Domnului, prăznuită la 40 de zile după Înviere, amintește de momentul în care Iisus s-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor. Este practic ziua care încheie ciclul sărbătorilor pascale, ce cade în fiecare an într-o zi de joi, în cea de-a patra săptămână după Paști. În vechime, Înălțarea se sărbătorea odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Paști. Întocmai ca de Paști se mergea la slujbă și se obișnuia să se facă mese mari cu ouă roșii, pască și miel. Înainte de a fi consumate, bucatele se sfințeau la Biserică și din ele se dădea și de pomană pentru sufletele celor plecați. 

Ispas sau ”Paștele Cailor”


În popor sărbătoarea este cunoscută și cu numele de Ispas. Se spune că Ispas a fost un cioban vesel din fire, martor ascuns la Înălțarea Domnului, despre care a povestit apoi tuturor. În amintirea lui, se spune că în ziua de Ispas toți trebuie să fie veseli și împăcați cu cei din jur.
 
Conform unei legende populare, la nașterea lui Iisus în grajdurile lui Crăciun boii au fost blânzi și liniștiți, dar caii au nechezat și au fost nărăvași. Atunci Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu fie sătui decât în ziua de Ispas, căreia i s-a spus din acest motiv și Paștele Cailor. Cum Ispasul sau Înălțarea nu cade în fiecare an la aceeași dată, cu timpul expresia ”La Paștele cailor” a ajuns să însemne niciodată sau ”La Sfântu Așteaptă”

În anumite zone se mai țin moșii de Ispas, casele și mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean ca să protejeze gospodăria și pe toți ai casei de vrăji și de deochi. Se fac pomeni pentru morți, împărțindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde și rachiu. În ajun de Ispas sunt marcate vitele și se taie mieii, fiind ultima zi în care se mai pot înroși ouă și în care se mai folosește salutul pascal ”Hristos a înviat!” pentru că în ziua de Înălțare se spune ”Hristos s-a înălțat, Adevărat s-a înălțat!”

În România există multe obiceiuri, tradiții, superstiții și legende legate de această sărbătoare. În vechime în noaptea dinspre Ispas fetele și flăcăii se adunau sub aluni, existând credința că alunii înfloresc numai în această noapte și tot acum se și scutură. Aceste flori erau strânse și folosite peste an ca plante de leac și pentru farmece de dragoste. De altfel plantele culese în această zi ar avea puteri vindecătoare sporite.

Nu se dau lucruri cu împrumut în această zi, mai ales bani, sare și chibrituri și nu se înstrăinează nimic din gospodărie ca să nu se piardă sporul casei. De Ispas vitele se ating cu leuștean pentru  a se îngrășa și pentru a fi sănătoase peste an. Fetele și femeile trebuia să poarte la brâu frunze de leuștean ca să nască prunci sănătoși. În unele sate se poartă la brâu frunze de nuc pentru  că așa ar fi avut Iisus când s-a înălțat la cer. 

Similar Suggestions

Sfânta Mărie Mică-credințe populare
Ștrandul Tineretului s-a deschis oficial sâmbătă 5 iunie
"La Caiace" se redeschide pe 1 iunie
Paștele Blajinilor
Din tradițiile românilor-vopsirea ouălor de Paști