Expozitie de Pictura Petru Botezatu


Data și ora:
Gazdă:

Piața Libertății 1, Piatra Neamț 610100, Romania
Organizator:

Despre

EXPOZITIA ARE LOC INTRE 23 OCTOMBRIE SI 18 NOIEMBRIE

Povestea artistului PETRU Botezatu, artist

„Când am fost admis la liceul Petru Rareș în clasa a 8-a, mi s-a părut că am obținut nu numai accesul la un liceu de cultură generală. dar și un privilegiu, de parcă mi s-ar fi acordat dreptul de cetate, căci așa percepeam acea zonă din orașul nostru, ca pe o veche cetate istorică, un loc cu adevărat magic pentru care aveam respect și venerație, o moștenire de la Ștefan cel Mare, transmisă până la noi prin urmașul său Petru Rareș, un loc mustind de istorie, în care aveam să învăț carte… Nu ne-a luat mult până să aflăm că liceul nu era vreuna din noile realizări comuniste, și că placardele roșii de la intrare cu lozinci proletcultiste, ascundeau de fapt busturile în bronz ale corifeilor acestui liceu, dintre care Calistrat Hogaș ne era cel mai cunoscut, căci treceam deseori prin dreptul casei în care supraviețuia fiica lui cu mulțimile sale de pisici, așa cum ne treceam zilnic în drumul către liceu, pe strada Ștefan cel Mare, prin fața casei unde a trăit până la sfârșitul vieții D-na Elena Cuza.
Locuiam departe de liceu. Drumul din Țărăncuța până la școală în fiecare dimineață, îmi punea la grea încercare voința și reziliența, mai ales în lunile de iarnă. Înclinațiile mele artistice nu se împăcau cu orientarea intensă către matematici și științe a liceului. Eram din ce în ce mai dezamăgit să asist la înlocuirea unor profesori extraordinari cu noi specimene fabricate pe puncte de regimul comunist. Unii dintre acei profesori emblematici mi-au marcat anii de școală și îmi amintesc până azi de harul lor, de vocația de profesori emeriți. Nu mai știu astăzi numele profesorului datorită căruia am învățat chimie, care mi-a servit enorm în profesia mea de artist. I se spunea profesorul Ce-am, căci, deseori după amestecarea substanțelor în eprubete, întreba victorios: Ce-am aici? Ce-am aici ? Era apoi acel profesor extraordinar de literatură română, pe care istoria literaturii nu l-a reținut, care scria volume de versuri pe care le semna Har Mihăileanu, numele lui întreg fiind Haralambie Mihăileanu. Venea la scoală cărând întotdeauna o mulțime de cărți sub braț, era erudit și admirabil, ceea ce nu ne împiedica pe noi liceenii din vremea aceea, să-l poreclim Hâr de română. A mai fost și profesorul de geografie, un tip extrem de spilcuit și îngrijit, mic de statură dar cu o înaltă cunoaștere a științei geografiei, care ne desena din memorie harta fiecărei țări, despre care ne preda cunoștințe.
Erau altfel de timpuri, marcate mai ales de tranziția de la o lume normală la paranoia comunistă.
Curând după absolvire aveam să cad victimă împreună cu alți câțiva tineri vânătorii de vrăjitoare inițiate de securitatea stalinistă. Poate și datorită faptului că prietenii cu care am fost asociat în grupul cu care aveam să fim acuzați că am atentat la securitatea statului comunist au absolvit și ei tot liceul Petru Rareș, procesul care ne-a fost intentat și care s-a judecat public la Iași, a fost numit Procesul elevilor de liceu.”