Nicolae, moșul blând care aduce daruri și zăpadă


Cine a fost Sfântul Nicolae?

Despre Sfântul Nicolae se spune că a trăit între anii 280-342.  S-a născut într-o familie bogată, dar la moartea părinților săi și-a dăruit întreaga avere săracilor şi pe tot parcursul vieţii a ajutat copiii şi pe cei nevoiaşi. A ajuns preot la vârsta de 19 ani, a făcut temniță în vremea prigoanei creștine, dar a fost eliberat la începutul domniei Împăratului Constantin. A devenit episcop în Patara, orașul natal, apoi la Myra şi a participat la Sinodul de la Niceea în anul 325. Sfântul este protector al copiilor, al femeilor, al studenţilor şi al corăbierilor.
 
Sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an pe 6 decembrie, această dată amintind de ziua când, în anul 342 trupul Sfântului a fost depus in biserica Mitropoliei Mirei.  
 

Povești și legende

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Se spune că Sfântul Nicolae le-a aruncat pe geam într-o noapte, câte un săculeţ de bani pentru fiecare. De aici obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe. Obiceiul de a oferi daruri de Crăciun îşi are originea tot în sărbătoarea Sfântului Nicolae.
 
Dărnicia Moșului este însă asociată cu ideea de dreptate, moşul făcând daruri numai celor drepți și credincioși. Se spune că sfântul îi lovea cu o nuia peste mâini pe cei care se abăteau de la dreapta credință. De aici obiceiul de a pune în ghetuțe copiilor obraznici o nuielușă. 
 
O altă ipostază este cea de patron al celor care călătoresc pe ape. Se spune că sfântul ar fi fost corăbier pescar și negustor de pește. Se crede că ar fi mijlocit la Dumnezeu învierea mai multor oameni înecați. Multe imagini îl înfățișează ajutând corăbii pline cu creștini.
 

Sfântul Nicolae în imaginația populară

În calendarul popular al românilor Sfântul Nicolae era înfățișat ca un bătrân cu barbă albă, patron al iernii, care aducea ninsoarea când își scutura barba. Se credea că dacă ninge pe 6 decembrie, iarna va fi lungă și geroasă. Dacă nu, însemna că Moșul a întinerit și va urma o iarnă scurtă și blândă.  
 
Despre Sfântul Nicolae se mai spune în popor că stă la poarta de Apus a cerului, având ca sarcină  alături de Sfântul Toader, aflat la poarta de Răsărit să nu lase soarele să fugă de pe cer. La originea acestei legende stă credința populară că într-o zi soarele va fugi de pe cer ca să nu mai vadă răutățile ce se petrec pe Pământ. 
 
Bătrânii spun că în nopțile marilor sărbători, cei credincioși îl pot zări pe sfânt stând la masa împărătească alături de Dumnezeu.

Surse info: doxologia.ro
”Timpul sacru. Sărbătorile de altădată” Marcel Lutic

Alte sugestii

Sabia lui Tudor Vladimirescu se află la Piatra-Neamț
Credințe populare de Bunavestire
Mucenicii, sărbătoare și tradiție
Mărțișorul și zilele ”Babelor”
Sărbătoarea iubirii la români