Sărbătoarea iubirii la români


Despre Dragobete

În calendarul popular românesc, ziua de 24 februarie este dedicată iubirii și celebrării renașterii naturii.  Dragobetele, despre care se zice că ar fi fost fiu al Babei Dochia, este cel care în satele de altădată îi învăța pe tineri tainele iubirii și vestea apropierea primăverii. Respectată cu sfințenie în trecut, sărbătoarea era încărcată de tradiții și superstiții.  Tinerii se îmbrăcau în haine de sărbătoare și se strângeau în cete pe la case sau în mijlocul naturii.
 
Despre Dragobete se spune că ar fi un fecior chipeș si neastâmpărat numit și Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor. Este un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci și lui Cupidon, al romanilor, care oficia în cer la începutul fiecărei primăveri nunta tuturor animalelor. Dragobetele este numit și cap de primăvară, deoarece acum natura începe să se trezească la viață.
 
Superstițiile legate de această zi sunt numeroase.  Se spune că iubirea celor care se cunosc astăzi  durează toată viața. Totodată se crede că cine respectă această sărbătoare este ferit de boli tot anul și va avea parte de belșug. Altădată de Dragobete nu se sacrificau animale și nu se lucra în gospodărie, iar certurile erau interzise. Fetele se fereau să fie singure în această zi, dar dacă se  întâmpla, pentru a nu rămâne singure tot anul trebuia să atingă un bărbat străin. Cert este că atmosfera generală trebuia sa fie una de bucurie și înțelegere.
 

Alte sugestii

Credințe populare de Bunavestire
Mucenicii, sărbătoare și tradiție
Mărțișorul și zilele ”Babelor”
Feerie pe Lacul Cuejdel
”Timpul”lui Eminescu, păstrat la Piatra-Neamț