Ziua Sfântului Andrei, sărbătoare şi tradiţie


Ziua Sfântului Andrei, sărbătoare şi tradiţie

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, unul din cei mai importanți sfinți pentru români, fiind cel care a botezat primii creştini pe teritoriul României. Sărbătoarea comemorează momentul morții martirice a apostolului, pe 30 noiembrie, în anul 60 după Hristos,  când acesta a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X. 

Este una dintre cele mai importante sărbători din postul Crăciunului, iar noaptea ce o precede este între cele mai bogate în obiceiuri și tradiții din calendarul popular. Simbolurile care dominau sărbătoarea și tradițiile specifice erau lupul, strigoii și usturoiul.  

Ziua Lupului

Sărbătoarea Sfantului Andrei mai era numită în popor și Ziua Lupului. Se credea că doar pe 30 noiembrie lupul își poate întoarce gatul și de aceea atunci e și mai periculos.

În  această perioadă în satele de altădată se țineau Filipii, sărbători respectate de teama lupilor. Când se mărita, fiecare femeie de la sat moștenea din familie și trebuia să țină de la unu la șapte Filipi prin nemuncă pentru ca lupii să nu le strice gospodăria. La aceste sărbători nu trebuia nici să spui numele lupului, crezându-se că simpla pronunțare a cuvantului putea atrage animalul, de atunci și zicala vorbești de lup și lupul la ușă.

Aceste sărbători nu se mai țin astăzi, dar sunt menționate în lucrările etnografice de până la 1900. 

Sântandrei, patron al strigoilor

Sfântul Andrei era considerat patron al strigoilor, iar noaptea de 29 spre 30 noiembrie din Ajunul Sfântului Andrei este  numită în popor și Noaptea Strigoilor. Oamenii credeau că atunci morții ies din morminte și îi atacă pe cei vii de aceea în gospodăriile romanilor se respectau o mulțime de obiceiuri cu rol de protecție împotriva duhurilor rele. Femeile întorceau seara toate oalele şi cănile cu gura în jos și scoteau din sobă cenuşa pentru ca spiritele să nu-şi găsească adăpost la căldură.
Împotriva vârcolacilor, gospodinele foloseau cununile de usturoi agăţate la intrare şi lăsau aprinsă candela de lângă icoane. Pentru protecţia vitelor, li se amesteca în hrană busuioc sfinţit sau se puneau câteva picături de agheasmă în apă.

Păzitul usturoiului

Un element important al sărbătorii de Sântandrei era usturoiul, iar un ritual specific era păzitul usturoiului. Această practică era de fapt una de iniţiere pentru tineri şi avea loc în ajunul sărbătorii. Tinerii se adunau într-o casă, iar fetele aduceau căpăţâni de usturoi, o carafă de vin, colaci, zahăr, o panglică roşie şi busuioc, pe care le puneau pe sobă. O fată nemăritată le păzea toată noaptea pentru a nu fi furate de băieţi. Fetele şi băieţii petreceau, făceau mult zgomot, iar la ivirea zorilor jucau „hora usturoiului”. Usturoiul păzit astfel era apoi sfințit la biserică și dobândea proprietăţi magice: vindeca oamenii şi animalele de boli şi putea fi purtat ca amuletă.
 

Alte sugestii

”Timpul”lui Eminescu, păstrat la Piatra-Neamț
Tradiții în Ajun de Bobotează
Povești de iarnă, în Muzeul de Etnografie Piatra-Neamț
Tradiții în Ajun de Crăciun
Iulia Hălăucescu, un destin pe tărâmul acuarelei