O SCRISOARE PIERDUTĂ

Să avem curajul să vedem și să auzim ce a spus Caragiale“, căci „e grav să fii caragialesc fără să știi“. (Alexandru Dragomir)

Luciditatea satirizantă cu care a știut să pună sub lupă disfuncționalitățile mecanismului social, în formula umorului inteligent, îl recomandă pe Caragiale drept un autor dramatic ce merită revizitat, ca un exercițiu de căutare a echilibrului într-o lume aflată în criză. Mentalitatea-kitsch, adică mediocritatea care proliferează în special în societățile instabile, obsesia conspiraționismului, excesele identitare care acoperă vidul valoric, comportamentul social subordonat interesului personal și de grup, nu interesului comunitar, sunt tare ale societății românești, și nu numai, care s-au perpetuat din secolul lui Caragiale până azi.

de I.L. Caragiale

regie: Alexandru Mâzgăreanu
scenografie: Andreea Săndulescu
lighting design: Daniel Klinger
foto: Marius Șumlea

Distribuție (în ordinea indicată de autor):
Ștefan Tipătescu: Mircea Postelnicu
Agamemnon Dandanache: Emanuel Becheru
Zaharia Trahanache: Tudor Tăbăcaru

Tache Farfuridi: Rareș Pîrlog
Iordache Brânzovenescu: Dan Grigoraș
Nae Cațavencu: Daniel Beșleagă
Ionescu, Popescu: Cătălina Eșanu, Gina Gulai, Maria Hibovski
Ghiță Pristanda: Paul-Ovidiu Cosovanu
Cetățeanul turmentat: Andrei Merchea-Zapotoțki
Zoe Trahanache: Cristina Mihăilescu Dembinski

 

regizor tehnic: Lucian Damian