Casa memorială „Ion Creangă” din Humuleşti
ATRACȚII ÎN JUDEȚ / Cele mai căutate locații
Telefon
Website
Despre
La intrarea în oraşul Târgul-Neamţ, în localitatea Humulești, se poate vizita frumoasa casă memorială a cunoscutului și carismaticului scriitor român, Ion Creangă. Și această atracție e de neratat dacă vizitați zona Târgului.
Casa memorială este situată pe strada ce poartă acum numele marelui scriitor. La câteva sute de metri, în lateralul casei, se află „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”, după cum avea să rememoreze Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”.
Casa a fost construită în anul 1830 de Petre Ciubotariu, bunicul din partea mamei scriitorului.
În anul 1835, fiul acestuia, Ştefan Ciubotariu, s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, de loc din Pipirig, iar ca dar de nuntă au primit această casă.
Într-o formulă expozițională îmbogățită, muzeul invită vizitatorii într-o lume a „Amintirilor din copilărie” sugestiv creionată prin bunurile culturale etalate în interiorul și exteriorul casei. Materialele expoziționale complementare constând în panouri foto-documentare, ecran touchscreen și reproduceri fotografice, aflate în curtea interioară și în spațiul expozițional nou construit evidențiază biografia și opera marelui scriitor humuleștean, valoarea etnografică a locuinței, și ocupațiile și meșteșugurile practicate în lumea satului tradițional din secolul al XIX-lea. Noua expoziție permanentă, datorită lucrărilor de restaurare, respectă pe deplin specificul locuinței tradiționale de la jumătatea secolului al XIX-lea. Martor tăcut al vremurilor, imobilul păstrează în linii mari compartimentarea inițială. Potrivit mărturiilor lăsate de autorul capodoperei „Amintiri din copilărie” și a descrierilor din prima jumătate a secolului al XX-lea, casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă și o cameră de locuit, aceasta din urmă fiind organizată după specificul interiorului caselor țărănești din acea perioadă: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnau hainele de sărbătoare, ladă de zestre, laviță pentru șezători, icoane vechi, ștergare la ferestre, iar în mijloc, uneltele de țesut și tors. După donația din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului, prin care casa în care a copilărit scriitorul humuleștean a intrat în proprietatea „Asociației Generale a Învățătorilor din România”, s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea locuinței ca muzeu. Începând din 1951, scopul acestei intituții de cultură a fost și va rămâne și de acum înainte acela de a cultiva memoria renumitului scriitor.
Într-o formulă expozițională îmbogățită, muzeul invită vizitatorii într-o lume a „Amintirilor din copilărie” sugestiv creionată prin bunurile culturale etalate în interiorul și exteriorul casei. Materialele expoziționale complementare constând în panouri foto-documentare, ecran touchscreen și reproduceri fotografice, aflate în curtea interioară și în spațiul expozițional nou construit evidențiază biografia și opera marelui scriitor humuleștean, valoarea etnografică a locuinței, și ocupațiile și meșteșugurile practicate în lumea satului tradițional din secolul al XIX-lea. Noua expoziție permanentă, datorită lucrărilor de restaurare, respectă pe deplin specificul locuinței tradiționale de la jumătatea secolului al XIX-lea. Martor tăcut al vremurilor, imobilul păstrează în linii mari compartimentarea inițială. Potrivit mărturiilor lăsate de autorul capodoperei „Amintiri din copilărie” și a descrierilor din prima jumătate a secolului al XX-lea, casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă și o cameră de locuit, aceasta din urmă fiind organizată după specificul interiorului caselor țărănești din acea perioadă: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnau hainele de sărbătoare, ladă de zestre, laviță pentru șezători, icoane vechi, ștergare la ferestre, iar în mijloc, uneltele de țesut și tors. După donația din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului, prin care casa în care a copilărit scriitorul humuleștean a intrat în proprietatea „Asociației Generale a Învățătorilor din România”, s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea locuinței ca muzeu. Începând din 1951, scopul acestei intituții de cultură a fost și va rămâne și de acum înainte acela de a cultiva memoria renumitului scriitor.