IMPORTANT: Bilete de acces pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni. Dar e bine de știut că turnul a fost lovit de un fulger în vara anului 2022, iar vizitarea acestuia a fost suspendată temporar. În centrul istoric al urbei se află, alături de Biserica Domnească „Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-Clopotniţă sau Turnul lui Ștefan cel Mare. Acesta e considerat de multă lume, localnici sau turiști, drept simbolul orașului Piatra-Neamt.
Turnul a fost zidit în anul 1499, la un an după construcţia bisericii. Pe faţada turnului se pot observa brâie din cărămidă şi celebrele discuri mici de teracotă smălţuită şi colorată. Astăzi, în camera clopotelor, se regăsesc patru clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, are o sonoritate unică, unul din secolul al-XIX-lea şi încă două clopote care sunt turnate recent.
O legendă urbană spune că în Turnul lui Ştefan a locuit timp de 26 de ani moşul Gheorghe Lazăr, un adevarat pelerin, unic pentru viaţa lui duhovnicească.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creându-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Mecanismul primului ceas de mari dimensiuni, al Turnului Clopotniţă a fost adus de la Viena în anul 1861. De-a lungul timpului mecanismul ceasului a fost schimbat de mai multe ori, iar cel existent a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din zonă. POVESTEA SFÂNTULUI GHEORGHE PELERINUL, CEL CARE A TRĂIT DOUĂ DECENII ÎN ACEST TURN
Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba), pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.
Fiind dintr-o familie de oameni credincioși, de mic iubea postul și rugăciunea. La vârsta de 24 de ani, s-a cununat, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria în hotarele țării.
Viața sa la Piatra-Neamț
Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra-Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale.
Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, se ruga și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar celelalte zile mânca o dată pe zi.
Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum.
Pelerin la mănăstirile nemțene
Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în cer!”.
Părintele Ilie Cleopa poveștește o minune săvârșită de sfânt la Tg. Neamț. Moșul Ghoerghe Lazăr a salvat viața unei evreice care era să moară la naștere. Aceasta și-a botezat copilul creștinește și toate rudele sale au îmbrățișat religia ortodoxă.
Și-a prevestit sfârșitul și și-a ales locul de odihnă
Sfântul și-a prevestit sfârșitul „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele.
A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra-Neamț. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute moaștele la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț, l-a dezgropat și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar aproape de Mănăstirea Văratec caii s-au abătut din drum și osemintele au fost duse la Mănăstirea Văratec unde au rămas până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.
