Despre
În cuprinsul parohiei se află şi fostul schit ,,Sf. Apostoli Petru şi Pavel’’, care a aparţinut de Mănăstirea Bistriţa, dar care până în anul 1989 a fost biserică de mir.
Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Schitul Doamna), i se mai spune şi „schitul de peste vale”. Printre vechile biserici care împodobesc astăzi municipiul Piatra-Neamţ se numără fără îndoială, şi Biserica Doamna, ale cărui ziduri imaculate străjuiesc un mic platou din dreapta Bistriţei, sub poalele împădurite ale Cernegurei. Edificiul impresionează de la prima vedere prin dimensiunile sale reduse şi prin simplitatea sa, semn că a fost ridicat pentru a servi nevoilor de credinţă şi evlavie ale unei obşti monahale cu un număr restrâns de vieţuitori.
Zidurile puternice, care depăşesc uneori grosimea de 1,5 m, se înalţă după obişnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate şi care prezintă la exterior câte trei faţete plane îmbinate în unghi. Acoperişul în două ape, uşor evazat deasupra absidei altarului, se desfăşoară unitar până la clopotniţa scundă ce se înalţă la extremitatea vestică, deasupra intrării originare” (M. Dragotescu – 2003). În momentul primei sfinţiri biserica a avut o singură încăpere, şi mult mai târziu s-au adăugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei şi veşmântăria de pe latura sudică, în dreptul absidei altarului.
Pridvorul îngust este acoperit cu o boltă stelară susţinută de patru perechi de nervuri, ce contrastează cu puritatea stilistică a bolţii semi-cilindrice a naosului, care se întinde inclusive deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor, iar deasupra ieşirii din naos se află un mic cafas ce asigură accesul în clopotniţă, Restaurată în anii 1991-1993, i se mai adaugă un pridvor pe latura sudică.
Biserica Doamna nu a avut pictură nici în interior nici în exterior. Cea interioară a fost realizată între anii 1995-1998. Deasupra intrării în pridvor s-au executat recent două medalioane în mozaic cu portretele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
În schimb, catapeteasma executată din trei dulapi de proporţii impresionante, etalează întreaga gamă de motive sculptural caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenţa masivă a elementelor decorative preluate din arta populară a Văii Bistriţei.
Registrele superioare cuprind icoane zugrăvite direct pe scânduri iar cele de la bază icoane detaşabile, separate prin colonete miniaturale, artistic sculptate. Motivele vegetale stilizate domină cu autoritatea câmpurilor dintre icoane şi o mare parte din suprafaţa uşilor împărăteşti, iar chipurile sfinţilor, pictate de Mihai Zugravul, se impugn prin expresivitate şi printr-o fericită îmbinare a culorilor.
Următoarea inscripţie aflată chiar pe iconostas oferă şi precizia cronologică necesară datării acestei creaţii cu incontestabile calităţi artistice: „Această sfântă catapeteasmă s-a făcut prin sârguinţa Cuvioşiei Sale Kir Kalestru ieromonah şi duhovnic al acestui schit, la leat 1802”.
În legătură cu datarea monumentului, este greu de precizat anul zidirii, dată fiind lipsa oricărei menţiuni epigrafice sau documentare care să-l amintească. De un mare ajutor în datarea aproximativă a Schitului Doamna ne este inscripţia de pe crucea de piatră care s-a păstrat ca document de patrimoniu în dotarea bisericii: „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu ieromonah Mitrofan, de care este făcută Sfânta biserica aceasta” fapt ce indică data morţii ctitorului la 6 decembrie 1790. Rezultă deci că biserica s-a zidit anterior acestui an, probabil 1789 (?), catapeteasma fiind montată ulterior de ieromonahul Kalistru, succesorul ctitorului Mitrofan.
Istoricul Marcel Dragotescu (2003), arată că „ţinând seama de specificul vieţiii sihaste româneşti şi de evoluţia altor lăcaşuri monahale din Moldova şi din zonă, considerăm că Schitul Doamna s-a construit încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea pe această vatră, folosind o mică bisericuţă de lemn, pentru ca apoi, între anii 1788-1790, să se ridice actual biserică de zid”. În favoarea acestui punct de vedere pledează şi cărţile liturgice care s-au mai păstrat, cele mai vechi datând din perioada 1760-1785: o Evanghelie tipărită în perioada 1762, cu o însemnare scrisă cu litere chirilice pe mai multe pagini, un Octoih editat la Bucureşti în 1774 şi un Triod apărut la Râmnic în 1784.
Credit foto & text: www.monumenteneamt.ro
Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Schitul Doamna), i se mai spune şi „schitul de peste vale”. Printre vechile biserici care împodobesc astăzi municipiul Piatra-Neamţ se numără fără îndoială, şi Biserica Doamna, ale cărui ziduri imaculate străjuiesc un mic platou din dreapta Bistriţei, sub poalele împădurite ale Cernegurei. Edificiul impresionează de la prima vedere prin dimensiunile sale reduse şi prin simplitatea sa, semn că a fost ridicat pentru a servi nevoilor de credinţă şi evlavie ale unei obşti monahale cu un număr restrâns de vieţuitori.
Zidurile puternice, care depăşesc uneori grosimea de 1,5 m, se înalţă după obişnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate şi care prezintă la exterior câte trei faţete plane îmbinate în unghi. Acoperişul în două ape, uşor evazat deasupra absidei altarului, se desfăşoară unitar până la clopotniţa scundă ce se înalţă la extremitatea vestică, deasupra intrării originare” (M. Dragotescu – 2003). În momentul primei sfinţiri biserica a avut o singură încăpere, şi mult mai târziu s-au adăugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei şi veşmântăria de pe latura sudică, în dreptul absidei altarului.
Pridvorul îngust este acoperit cu o boltă stelară susţinută de patru perechi de nervuri, ce contrastează cu puritatea stilistică a bolţii semi-cilindrice a naosului, care se întinde inclusive deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor, iar deasupra ieşirii din naos se află un mic cafas ce asigură accesul în clopotniţă, Restaurată în anii 1991-1993, i se mai adaugă un pridvor pe latura sudică.
Biserica Doamna nu a avut pictură nici în interior nici în exterior. Cea interioară a fost realizată între anii 1995-1998. Deasupra intrării în pridvor s-au executat recent două medalioane în mozaic cu portretele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
În schimb, catapeteasma executată din trei dulapi de proporţii impresionante, etalează întreaga gamă de motive sculptural caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenţa masivă a elementelor decorative preluate din arta populară a Văii Bistriţei.
Registrele superioare cuprind icoane zugrăvite direct pe scânduri iar cele de la bază icoane detaşabile, separate prin colonete miniaturale, artistic sculptate. Motivele vegetale stilizate domină cu autoritatea câmpurilor dintre icoane şi o mare parte din suprafaţa uşilor împărăteşti, iar chipurile sfinţilor, pictate de Mihai Zugravul, se impugn prin expresivitate şi printr-o fericită îmbinare a culorilor.
Următoarea inscripţie aflată chiar pe iconostas oferă şi precizia cronologică necesară datării acestei creaţii cu incontestabile calităţi artistice: „Această sfântă catapeteasmă s-a făcut prin sârguinţa Cuvioşiei Sale Kir Kalestru ieromonah şi duhovnic al acestui schit, la leat 1802”.
În legătură cu datarea monumentului, este greu de precizat anul zidirii, dată fiind lipsa oricărei menţiuni epigrafice sau documentare care să-l amintească. De un mare ajutor în datarea aproximativă a Schitului Doamna ne este inscripţia de pe crucea de piatră care s-a păstrat ca document de patrimoniu în dotarea bisericii: „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu ieromonah Mitrofan, de care este făcută Sfânta biserica aceasta” fapt ce indică data morţii ctitorului la 6 decembrie 1790. Rezultă deci că biserica s-a zidit anterior acestui an, probabil 1789 (?), catapeteasma fiind montată ulterior de ieromonahul Kalistru, succesorul ctitorului Mitrofan.
Istoricul Marcel Dragotescu (2003), arată că „ţinând seama de specificul vieţiii sihaste româneşti şi de evoluţia altor lăcaşuri monahale din Moldova şi din zonă, considerăm că Schitul Doamna s-a construit încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea pe această vatră, folosind o mică bisericuţă de lemn, pentru ca apoi, între anii 1788-1790, să se ridice actual biserică de zid”. În favoarea acestui punct de vedere pledează şi cărţile liturgice care s-au mai păstrat, cele mai vechi datând din perioada 1760-1785: o Evanghelie tipărită în perioada 1762, cu o însemnare scrisă cu litere chirilice pe mai multe pagini, un Octoih editat la Bucureşti în 1774 şi un Triod apărut la Râmnic în 1784.
Credit foto & text: www.monumenteneamt.ro
ATRACȚII TURISTICE
Biserici și mănăstiri
Clădiri istorice
