Mănăstirea Horaița
ATRACȚII ÎN JUDEȚ
Despre
În decursul celor peste 150 de ani de la întemeierea monarhiei în România, judeţul Neamţ a fost în numeroase rânduri gazdă pentru membrii familiei regale, prima vizită ”regală” în Neamț având loc la numai câteva luni de la venirea în țară a principelui Carol I, în luna august a anului 1866. Într-un context mai puțin plăcut a ajuns pe meleguri nemțene Carol al II-lea.
În anul 1918, pe când se afla la Târgu Neamţ la comanda Regimentului Vânători de Munte, principele Carol al II-lea a fugit la Odessa pentru a se căsători în secret cu Zizi Lambrino. Pentru că a dezertat, a fost pus în arest pentru 75 de zile la Mănăstirea Horaiţa, loc izolat şi greu accesibil la acea vreme. La mănăstire mai există încă unele obiecte de mobilier ce au fost aduse de la Bucureşti în mod special pentru a-i face şederea principelui mai confortabilă. Este vorba despre o canapea cu două fotolii şi o masă cu şase scaune care se regăsesc astăzi în camera de oaspeţi destinată vizitatorilor de seamă ai mănăstirii.
În anul 1918, pe când se afla la Târgu Neamţ la comanda Regimentului Vânători de Munte, principele Carol al II-lea a fugit la Odessa pentru a se căsători în secret cu Zizi Lambrino. Pentru că a dezertat, a fost pus în arest pentru 75 de zile la Mănăstirea Horaiţa, loc izolat şi greu accesibil la acea vreme. La mănăstire mai există încă unele obiecte de mobilier ce au fost aduse de la Bucureşti în mod special pentru a-i face şederea principelui mai confortabilă. Este vorba despre o canapea cu două fotolii şi o masă cu şase scaune care se regăsesc astăzi în camera de oaspeţi destinată vizitatorilor de seamă ai mănăstirii.
Mănăstirea Horaița se află în satul Poiana din comuna Dobreni, într-un loc de un pitoresc aparte, prielnic viețuirii monahale, dar și întâlnirii pelerinilor cu Dumnezeu și natura deopotrivă. Biserica de astăzi este o ctitorie a Arhimandritului Ermoghen Buhuși din secolul al XIX-lea ( construită între 1848-1867) , într-o veche vatră monahală. Un prim lăcaș de lemn ar fi existat aici încă din secolul al XV-lea. Într-un document din iulie 1428, domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun menționa o biserică la Horaița într-un șir de 52 de lăcașuri, date în grija Mănăstirii Bistrița.
Numele mănăstirii provine de la numele familiei care a deținut numeroase proprități în zonă, Goraeti. Singura din Moldova care are hramul Botezul Domnului, biserica este unică și prin arhitectura ce îmbină elemente romano-bizantine cu influențe rusești, dar și prin pictura în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu realizată abia în perioada 1988-1993 de pictorul Mihai Chiuariu. De o frumusețe deosebită este catapeteazma, sculptată în stil baroc, din lemn de tei, păr și tuia, decorată cu aur și cu o broderie bogată. Amvonul se află la 4 m deasupra ușilor împărătești, fapt ce nu se mai regăsește în nicio biserică ortodoxă din țară și din lume.
Biserica mănăstirii adăpostește icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni ”izbăvitoarea de secetă”, considerată cel mai de preț odor al lăcașului. Oamenii mănăstirii spun că icoana a salvat de multe ori satele din jur în vreme de secetă aducând, în urma procesiunilor organizate de preoți și credincioși, mult așteptatele ploi. Se pare că aceasta provine din vechea biserică de lemn, fiind realizată în prima jumătate a secolului XVIII.
Complexul mănăstiresc mai cuprinde Paraclisul ”Sfântul Ierarh Nicolae”, Paraclisul cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” din Turnul clopotniță, dar și alte conctrucții de data mai recentă, unele destinate obștii mănăstirii, altele pelerinilor sau oaspeților din rândul înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
Numele mănăstirii provine de la numele familiei care a deținut numeroase proprități în zonă, Goraeti. Singura din Moldova care are hramul Botezul Domnului, biserica este unică și prin arhitectura ce îmbină elemente romano-bizantine cu influențe rusești, dar și prin pictura în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu realizată abia în perioada 1988-1993 de pictorul Mihai Chiuariu. De o frumusețe deosebită este catapeteazma, sculptată în stil baroc, din lemn de tei, păr și tuia, decorată cu aur și cu o broderie bogată. Amvonul se află la 4 m deasupra ușilor împărătești, fapt ce nu se mai regăsește în nicio biserică ortodoxă din țară și din lume.
Biserica mănăstirii adăpostește icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni ”izbăvitoarea de secetă”, considerată cel mai de preț odor al lăcașului. Oamenii mănăstirii spun că icoana a salvat de multe ori satele din jur în vreme de secetă aducând, în urma procesiunilor organizate de preoți și credincioși, mult așteptatele ploi. Se pare că aceasta provine din vechea biserică de lemn, fiind realizată în prima jumătate a secolului XVIII.
Complexul mănăstiresc mai cuprinde Paraclisul ”Sfântul Ierarh Nicolae”, Paraclisul cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” din Turnul clopotniță, dar și alte conctrucții de data mai recentă, unele destinate obștii mănăstirii, altele pelerinilor sau oaspeților din rândul înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
sursa foto: doxologia.ro
