Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț

Misiunea unui liceu de arte nu se reduce doar la transmiterea de cunoştinţe și abilități. O asemenea școală vocațională urmărește formarea unor personalităţi care, printr-o selecție bazată pe talent, studiu asiduu și rezultate evidente, să trăiască arta și s-o poată face iubită de oameni. Necesitatea unei școli cu profil artistic a părut firească, în Piatra-Neamț, după 1990. Orașul dintre munți și toate împrejurimile Neamțului aveau bogate tradiții folclorice și literare, vizibile public încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din Roman pornise celebrul dirijor Sergiu Celibidache, din Piatra-Neamț plecaseră spre alte zări pictorul avangardist Victor Brauner, peisagista Iulia Hălăucescu și, mai târziu, cunoscuta soprană Elena Botez (întoarsă ca redutabilă profesoară de canto în urbea natală, după încheierea activităților concertistice pe marile scene). Încă din anii 1970 a funcționat, oricum, o școală populară de artă exact în același corp de clădire în care astăzi există liceul, o școală care acoperea în bună măsură nevoile vocaționale ale elevilor și tinerilor din zonă. Liceul de Arte din Piatra-Neamţ, așadar, a fost înfiinţat pe data de 1 septembrie 1991, având sediul central în Strada Peneş Curcanul nr. 6, dar funcționând, pentru început provizoriu, în lipsa altor săli disponibile, în corpuri de clădire din diferite alte licee (Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”). Denumirea unităţii şcolare a fost modificată în anul 2004 (24 aprilie), din „Liceul de Artă, Piatra-Neamţ” în „Liceul de Artă "Victor Brauner"”, iar de la 1 septembrie 2012 în „Liceul de Arte "Victor Brauner", Piatra-Neamț”. Liceul dispune astăzi de 4 clădiri situate în trei corpuri, în cadrul cărora tipul de educaţie oferit copiilor este armonizat dimensiunii vocaţionale. Astfel, Corpul „A”, din str. Peneş Curcanul, nr. 6 cuprinde un număr de 30 cabinete (pentru cursuri individuale) şi 3 săli de clasă (pentru cursurile colective) în care se instruiesc elevii din specialitatea muzică, îndrumaţi de 45 de cadre didactice, majoritatea titulare, cu toate gradele didactice date, unii metodiști, unii masteranzi, doctoranzi sau posesori ai titlului de „doctor”. Sala studio „Theodor Macarie” (cu 120 de locuri, dispuse jos și la balcon) funcționează și ca sală de concerte, și ca sală de festivități. În aceste spații își desfășoară activitatea secţiile: interpretare instrumentală, interpretare vocală (canto clasic), folclor (instrumente populare şi canto tradiţional românesc). În cadrul secţiei instrumentale se studiază un număr de 15 instrumente ale orchestrei simfonice (pian, vioară, violă, violoncel, contrabas, chitară, flaut, oboi, clarinet, saxofon, fagot, trompetă, corn, trombon, percuţie) dar şi 3 ale muzicii tradiţionale româneşti (nai, ţambal, acordeon). Disciplinele de cultură generală se studiază în cele 2 clădiri ale Corpului „B", situate pe Bd. Decebal, nr. 48. Ele dispun de un număr de 8 săli de clasă, între care laborator TIC, cabinet metodic, cabinet medical, bibliotecă (cu peste 9000 de volume), sală de sport. În acestea activează elevii liceului sub îndrumarea a 28 de cadre didactice competente (cele mai multe cu gradele I și II, două cu doctorat). Elevii sunt structuraţi pe 20 clase: 1 clasă pregătitoare, 4 clase învăţământ primar (muzică), 8 clase învăţământ gimnazial (clase de arte vizuale şi clase muzică, câte una de fiecare nivel), 8 clase învăţământ liceal (4 clase arte vizuale şi 4 clase muzică, la fel ca la gimnaziu, câte una de fiecare nivel). Elevii îşi desfăşoară activitatea pe parcursul unei zile în 2 schimburi. Activitatea specializărilor de la arte vizuale se desfăşoară în Corpul „ C " din str. Alexandru cel Bun nr. 2, clădire de patrimoniu care cuprinde un număr de 7 ateliere în care se instruiesc elevii organizați pe grupe, sub îndrumarea unui număr de 8 profesori. Specializarea ”arte vizuale” cuprinde secţiile: artă monumentală, pictură de şevalet, design vestimentar, imprimerie, sculptură. Sursa și informații suplimentare: www.liceulbrauner.ro

Instituţia de învăţământ cunoscută astăzi sub denumirea de Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" îşi scrie cronica sa de lăcaş al luminii dinspre anul 1885, când fiinţa la Piatra Neamţ, aşa cum ar rezulta indirect din ultimele documente date la iveală, Institutul particular primar şi secundar de fete “Cultura”. Viaţa socială din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de o puternică mişcare feministă, care nu a rămas indiferentă faţă de dreptul femeii de a accede la educaţie şi cultură. În învăţământul nemţean, această tendinţă avea să ocupe un loc privilegiat. Iniţiativa doamnei Ivanovici (sora avocatului Gh. Lazu, fost subprefect şi prefect de Neamţ) se concretiza în înfiinţarea institutului, care avea şi internat şi care funcţiona în fostele case ale Mariei Albu – actualul sediu al Agenţiei Teritoriale a Taberelor şi Turismului Şcolar. Din 1889, activitatea este condusă de către profesoara Elisa Udrischi, absolventă a Conservatorului din Dresda, ajutată de Gabriela Bitrou, o tânără deosebit de cultă, având studii secundare în Austria. Cadrele didactice care au predat la acest institut de fete erau dintre cele mai bine pregătite profesional, pedagogic în mod special. În cursul secundar inferior au funcţionat profesorii Ion Negre (directorul gimnaziului şi apoi a Liceului "Petru Rareş"), Gr. Sinescu, V. Vîleanu, Gr. Istrati, Er. Zaharia, N. Juravschi, toţi cu studii universitare în ţară şi în străinătate. Începutul secolului al XX-lea este caracterizat de o vizibilă animare a vieţii ştiinţifice, culturale şi social-politice, schimbările profunde reflectându-se şi în viaţa învăţământului. În 1901, Ion Negre pleacă la Bucureşti (ca deputat liberal în Parlamentul României), fiind înlocuit de Er. Zaharia, şi şcoala fiinţează, până în 1910, când Elisa Udrischi este chemată la Iaşi pentru a conduce o şcoală muzicală. În aceste condiţii, Eugenia Popovici, licenţiată în litere, şi Valentina Focşa, licenţiată în matematici, înfiinţează, în 1910, un curs preparator de fete pentru clasa a III-a secundară, autorizat de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, cu rezultate a căror calitate era cunoscută şi recunoscută. Astfel, în anul 1911, cu sprijinul parlamentarilor nemţeni şi cu autorizarea lui C.C. Arion – ministru în guvernul conservator condus de P.P. Carp, se înfiinţa la Piatra Neamţ Şcoala particulară secundară de fete cu programa învăţământului de stat. Transformată, în 1924, în Liceul de Fete Eugenia Popovici – Valentina Focşa, şcoala îşi împlinea menirea de a asigura egalitatea şanselor în accesul la instrucţie şi educaţie, ilustrând progresul învăţământului românesc, marcat, un an mai înainte, de etatizarea şcolilor. Dacă până la această cumpănă istorică, fetele studioase îşi susţinuseră examenele liceale de echivalare la Liceul "Petru Rareş", dreptul la învăţătură, existent şi împlinit de facto în vechea şi prestigioasa şcoală de la sfârşit de veac XIX, îşi dobândeşte binemeritatul statut de jure. Hrănită de luminata dorinţă a dascălilor şi a tinerelor vlăstare de a se împlini prin cunoaştere, şcoala pe care o numim azi Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" fiinţează din 1885 şi se înfiinţează în 1910. De aici, adică de atunci, istoria ei izvorăşte neîncetat şi ostoieşte setea de învăţătură a şirului de generaţii pe care le-a crescut. Sursa și informații suplimentare: www.calistrathogas.ro

Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ, instituţie de învăţâmânt cu vechi tradiţii în domeniul forestier, este printre puţinele de profil din ţară, asigurând cu profesionişti atât necesarul intern de resurse umane (reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcţia Silvică Neamţ şi agenţii economici din domeniul prelucrării lemnului) cât şi pe cel european. Absolvenţii Colegiului Tehnic şi-au găsit cu uşurinţă un loc de muncă în Uniunea Europeană datorită domeniilor de instruire conexe pregătirii de bază: salmonicultură, amenajări de spaţii verzi, valorificarea produselor nelemnoase ale pădurii, fond cinegetic şi vânătoare, tâmplari, designeri mobilier.

Colegiul Național „Petru Rareș” este o instituție de învățământ liceal din Piatra-Neamț, situat pe strada Ștefan cel Mare nr.4, chiar în inima orașului. A fost și rămâne și-n prezent una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din municipiu.  În anul 1869, la 27 noiembrie, se deschide școala, având ca profesori pe Ion Negre (partea științifică) și pe Calistrat Hogaș (partea literară), conducerea fiindu-i încredințată acestuia din urmă. Profilul acestei școli fiind atât clasic (1869-1878), cât și real (1878-1897). Clădirea colegiului este monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț.

Casa cu amfore este situată pe strada Ştefan cel Mare nr.14, fiind realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceasta este o construcție tip parter, realizată din cărămidă. Fațada este evidențiată printr-o succesiune de goluri și plinuri, linii curbe și contracurbe, arcade largi. Ferestrele sunt decorate cu motive sculpturale, care amintesc de vasele antice grecești. Casa e specifică arhitecturii eclectice, cu neoclasic dominant și cu elemente baroce.

Localizată pe str. Ștefan cel Mare, la nr. 44, Casa Lalu adăposteste astăzi Palatul Copiilor. Frumoasa clădire a fost ridicată de antreprenorul Carol Zane, după planurile arhitectului Roger H. Bolomey. Denumirea casei vinei de la Dimitrie Lalu, cel care a rămas în conștiința locuitorilor meleagurilor nemțene ca ”una dintre cele mai cunoscute figuri ale orașului nostru… mare comerciant și industriaș, care timp de peste 40 de ani a activat în domeniul economic al Pietrei și al județului Neamț”. Venind de tânăr din Grecia se va stabili la Piatra-Neamț făcând comerț cu lemne, prin asociere și mai apoi pe cont propriu. Nu era înzestrat cu ”o cultură mai superioară” dar ”înzestrat cu o vie inteligență și vocație pentru comerț”, ajungând nu peste multă vreme unul din cei mai mari comercianți și industriași din județ și din țară, așa cum s-a consemnat în publicistica și documentele timpului. Sursa text: www.ziarpiatraneamt.ro

„În vecinătatea Sălii Sporturilor se află locuința unde și-a trăit ultimii ani Elena Doamna - femeia ideal de bună și modestă care a fost măria-sa, doamna Elena, tovarășa lui Cuza Vodă - cum atît de plastic o caracteriza Nicolae Iorga, în 1909, cu o lună înaintea bolii care a răpus-o din viață, după ce o vizitase personal tocmai în această casă din Piatra-Neamț.” descrie scriitorul Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț (anul 1969)”. Același autor continua: „...în acea odăiță neagră, în care se deslușea în fundul unui fotoliu, într-o săracă rochie de doliu veșnic, subt un cauc de călugăriță, acoperit cu un văl simplu de lînă, o figură măruntă săpată fin în fildeș palid - în odaia aceea era o viață care știa, cetea, afla, care unea amintirea întreagă a trecutului cu conștința desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare singură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.” Elena Cuza (n. 17 iunie 1825, Iași – d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui.

Victor Brauner (1903–1966) s-a născut la Piatra Neamț și s-a afirmat, în anii 1920, ca figură emblematică a avangardei bucureștene. În 1933, Brauner se alătură mișcării suprarealiste inițiate de André Breton, iar în 1938 se mută definitiv la Paris. Tot atunci, artistul pierde accidental un ochi și, pentru că se pictase cu mai mulți ani în urmă într-un autoportret cu ochi enucleat, devine „pictorul vizionar” al mișcării suprarealiste, capabil de premoniții. Autor: Lucian Tudorache Anul: 2003 Material: piatra artificiala Amplasament: curtea Liceului de Artă Victor Brauner, corp C Sursa foto: www.ziarpiatraneamt.ro

Marți, 14 ianuarie 2014, în ajunul Zilei Naționale a Culturii, a avut loc inaugurarea bustului lui Mihai Eminescu în fata Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamț. Autor: Lucian Tudorache Anul: 2014 Material: bronz Amplasament: Biblioteca ”G.T. Kirileanu” Sursa foto & text: www.ziarpiatraneamt.ro