Valea celor Doisprezece

CENTRALA HIDROELECTRICĂ Centrala hidroelectrica „Dimitrie Leonida” este amplasata la piciorul muntelui Botosanu, la o distanta de aproximativ 15 km de baraj, urmând vechiul curs al Bistriței. Aceasta a fost pusa in funcțiune in anul 1960, devenind cel mai important obiectiv aflat in administrarea sucursalei Bistrița. Într-o prima etapa au fost montate 4 grupuri de 27,5 MW care au intrat in functiune pe rand in perioada 1 octombrie 1960–2 februarie 1961. Ultimele doua grupuri de cate 50 MW au intrat in exploatare la 29 iunie 1962, respectiv la 5 octombrie in acelasi an. Ca urmare a îmbunatățirilor aduse și a testelor de calificare, centrala a fost selectata pentru furnizarea de servicii de sistem: reglaj secundar de frecventa-putere, asigurarea rezervei terțiare rapide de putere activa, asigurarea restaurării Sistemului Energetic National in cazul unor avarii extinse sau căderii totale a sistemului. Centrala a produs in cei peste 50 de ani de existenta peste 20 de miliarde de MWh. TUNELUL DE ADUCȚIUNE Galeria tunelului de aducțiune al apei (4.655 m lungime, Ø interior de 7 m), străbate muntele Botoșanu și se întinde între cele 4 deschideri ale prizei de apă (ce se compune dintr-o parte subterană de 90 m lungime, o construcție supraterană de 70 m ce susține mașina de curățat grătarele și, puțul umed de 46 m adâncime în care se află vane plane de 6,50 x 9,00 m, etanșate în amonte) – aflate în amonte de baraj la 1,5 km și, hidrocentrala aflată la 15 km distanță în aval – pe firul Bistriței (care formează în această zonă o buclă ce înconjoară muntele Botoșanu).  Tunelul are un strat interior din beton armat și unul exterior din beton simplu, cei 424 m finali ai galeriei fiind blindați cu tolă metalică. De la tunel la conductele forțate, joncțiunea se face printr-o piesă metalică de 60 t de tip pantalon de 14,2 m, înglobată într-un masiv de beton. Conductele (care conduc apa la turbine) sunt în număr de 2, sunt încastrate în două masive de ancoraj, au diametrul de 4.2 - 3.8 m și căderea de 90 m, au o porțiune aeriana oblică și una subterană orizontală și sunt vizibile de pe DN15. Conducta din dreapta alimentează cele 4 turbine mici iar cea stângă pe cele 2 mari. Pe fiecare fir al conductei în aval de piesa pantalon sunt montate în serie doua vane de tip fluture (de siguranță respectiv de manevră). Castelul de echilibru (amplasat pe axul tunelului) este format dintr-o cameră – aeriană – superioară (înălțime 17 m și diafragmă cu Ø interior de 33 m) și un puț (adâncime de 70 m și Ø interior de 23 m). Cu scopul disipării energiei, fundul castelului are o geometrie cu vute laterale. Geologic, priza de apă este situată într-o zonă de șisturi negre, iar restul (conducta de derivație, castelul de echilibru, casa vanelor, conducta forțată și hidrocentrala) într-una de sedimente marno-argiloase.

Lacurile Pângărați și Vaduri sunt amplasate de o parte şi de alta a DN15, fiind două din cele nouă lacuri de acumulare de pe cursul Bistriţei. Acestea au fost declarate arii de protecţie specială avifaunistică, oferind condiţii favorabile de hrană şi adăpost necesare iernatului pentru numeroase specii migratoare, mai ales lebede şi raţe sălbatice. Chiar merită să faceți o oprire aici pentru a le admira!

Casa regală din Bicaz este un monument istoric situat în orașul Bicaz. Frumoasa clădire este localizată și poate fi admirată pe str. Barajului nr.4. Aceasta a fost construită în anul 1912, iar în prezent găzduiește sediul Primăriei Bicaz.

ANUNȚ IMPORTANT: Momentan muzeul este închis pentru renovări. Întemeiat în anul 1958, Muzeul de Istorie din Bicaz funcţionează din 1966 în clădirea fostului teatru sătesc „Ion Calinderu”. Construită la începutul secolului al XX–lea, clădirea muzeului este înscrisă ca monument istoric. Expoziția permanentă a muzeului de istorie și etnografie este structurată pe trei spații distincte care ilustrează istoria monografică de pe Valea Bistriței, dar și cele 102 picturi donate orașului de pictorița Iulia Hălăucesu. Sursa informațiilor și a fotografiilor: www.monumenteneamt.ro

Gârcina este o comună din județul Neamț, formată din satele Almaș, Cuejdiu și Gârcina (reședința). Aceasta este așezată în partea de sud-est a Munților Stânișoara și la zona de contact cu Subcarpații Moldovei (vestul depresiunii Cracău-Bistrița). Se află chiar în centrul județului, pe malurile râului Cuejdiu, la nord de municipiul Piatra-Neamț. Este străbătută de șoseaua națională DN15C, care leagă Piatra Neamț de Fălticeni.

Roznov este un mic oraș din Neamț, format din localitățile componente Chintinici, Roznov (reședința) și Slobozia. Orașul se află în partea de nord a depresiunii Cracău-Bistrița, pe râul Bistrița, la 15 km sud-est de municipiul Piatra-Neamț. Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Bacău de Piatra-Neamț și mai departe de Bicaz. La Roznov, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ156A, care îl leagă spre nord de Girov (unde se intersectează cu DN15D), Dobreni (unde se intersectează cu DN15C), Negrești și Crăcăoani, și spre sud de Borlești, Tazlău și mai departe în județul Bacău de Balcani, Pârjol și Ardeoani (unde se termină în DN2G). Prin oraș trece și calea ferată Bacău-Bicaz, care este deservită de stația Roznov. Principalele atracții din Roznov sunt: Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, Biserica „Sfinții Apostoli”, dar și Parcul Central și Obeliscul eroilor din Războiul Ruso-Turc.

Localizată la poalele pădurii, într-o zonă desprinsă parcă din poveștile lui Creangă, cu un pârâu curgând prin spatele grădinii și un schit străvechi ascuns pe deal, Casa „Dimineți în Cerdac” vă așteaptă cu o curte imensă frumos amenajată, un cerdac care vă îmbie să leneviți la soare, cu soba pe lemne ideală pentru relaxare și povești, cu bucuria descoperirii elementelor tradiționale autentice din această parte a Moldovei, într-un design interior fascinant, transpunându-vă în atmosfera caldă a vacanțelor petrecute la bunici.

Schitul Cuejdi, ce poartă hramul „Sf. Cuvios Daniil Sihastrul”, este subordonat Mănăstirii Bistriţa din județul Neamț. Ctitorii lăcașului sunt credincioşii localității şi reprezentanții primăriei Comunei Gârcina din anul 1998. Merită să faceți aici un scurt popas în drumul vostru spre Lacul Cuejdel, o altă frumoasă creație a naturii în ținutul nostru.

Vasile Manolachi, șeful Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență din cadrul Primăriei Tazlău, este omul iubitor de tradiții care a reușit să adune o colecție de obiecte gospodărești vechi, într-o casă de pe strada Mocăniței. În curte, lângă casa mică din lemn, pe temelie de piatră, cu prispă și două odăi, mai este un corp, făcut mai târziu, când familia care a deținut proprietatea s-a mărit cu 5 copii. După ani de zile, în care cele două căsuțe n-au fost locuite, Vasile Manolachi a făcut curățenie și a început amenajarea unui viitor muzeu al satului, care încă nu are un nume oficial. I-ar plăcea să-i spună ”Casa bunicii”, cum de altfel și arată. ”Casa veche” are pe peretele din spate un jug pentru vaci și unul pentru boi, potcoave de iarnă, un clește (mucarniță) care se introducea în nările vitei, ca să stea la potcovit, un ciocan de bătut pene pentru despicat bușteni, o țesală, o greblă din lemn, bidineaua din păr de porc nelipsită din nicio gospodărie și, bineînțeles, lopata pentru cuptor și lingura pentru învârtit în magiun. Pe prispă sunt zolitoarele (arhaicele mașini de spălat), coveți, o mașină de tors și o oală pentru sarmale. Înăuntru, spațiul cel mai generos este ocupat de un război de țesut, făcut din bucăți primite de la mai mulți săteni. Este funcțional și copiii vor putea vedea, pe viu, cum se făceau țoalele din cordele și covoarele. Anișoara Luca și mama ei, despre care am scris aici, le vor explica participanților la tabără fiecare operațiune în parte și le vor descrie piesele războiului. Sursa informațiilor și mai multe detalii găsiți AICI. IMPORTANT: Pe Google Maps locația apare pe strada Ecoului, aflată în proximitatea străzii Mocăniței.  Locația poate fi vizitată de către publicul larg. Pentru mai multe detalii privind programul de vizitare, poate fi contactat dl. Vasile Manolachi la numărul de telefon: 0728 105 828.