Valea celor Doisprezece

Hanul Șerbești este un fost han turistic, construit în secolele XVII-XVIII în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). Hanul de la Șerbești a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004. Conform tradiției, acest loc a fost construit în secolul al XVII-lea, în perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Prin căsătoria cu Doamna Tudosca, fiica marelui boier Costea Bucioc, Vasile Lupu devenise proprietarul unei jumătăți din satul Șerbești. În anul 1637 el a construit acolo o biserică.   Hanul a fost construit în centrul satului, la jumătatea distanței dintre Tupilați (unde se află Hanul Ancuței) și Piatra Neamț, pe partea dreaptă a drumului județean. El a servit ca loc de popas pentru harabalele negustorilor și pentru olăcari. Clădirea hanului avea pereți groși, din piatră nefasonată, și două intrări monumentale cu porți grele, ghintuite. În scopul de apăra hanul de atacurile nocturne ale tâlharilor, ferestrele au fost micșorate până la dimensiunile unei simple metereze, iar porțile erau ferecate din interior cu drugi sau bârne.   În timpul primului război mondial, acoperișul hanului a ars, dar a fost refăcut după aceea. Hanul de la Șerbești a funcționat până la instaurarea regimului comunist și naționalizarea proprietăților. După naționalizare, hanul a fost transformat în magazie a C.A.P.-ului, el fiind ulterior abandonat și lăsat să se ruineze. În anul 1989, autorii lucrării monografice "Tradiții ale ospitalității românești. Prin hanurile Iașilor" (Ed. Sport-Turism, București, 1989) constatau că zidurile de piatră se mențineau intacte, iar hanul putea fi renovat fără prea mari cheltuieli. În prezent hanul se află într-un proces de restaurare și punere în valoare, printr-un proiect de fonduri europene. 

Conacul Cantacuzino din Șerbești este un conac boieresc, construit pe la mijlocul secolului al XVII-lea de către vistiernicul Iordache Cantacuzino, în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). El a suferit adăugiri în secolul al XIX-lea. Conacul se află în imediata apropiere a bisericii "Sf. Gheorghe", înspre sud-est. Casa Iordache Cantacuzino, azi școală, a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004, având cod LMI NT-II-m-B-10704. În prezent, Conacul Cantacuzino din Șerbești găzduiește o unitate de învățământ pentru copiii cu deficiențe fizice și se învecinează cu Școala de arte și meserii din sat.

Biserica "Sf. Gheorghe" din Ștefan cel Mare este o biserică ortodoxă, ctitorită în anul 1636 de către domnitorul Vasile Lupu, în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). Ea a suferit modificări în 1922.  Lăcașul de cult se află pe un platou care domină partea estică a satului, fiind înconjurat de o incintă cuprinzătoare, împrejmuită cu puternice ziduri de piatră. Biserica a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004. În decursul timpului, Biserica "Sf. Gheorghe" din Ștefan cel Mare a beneficiat de donații de obiecte de cult sau de alte odoare din partea stăpânilor moșiei, în principal a boierilor cantacuzini. Printre odoarele de preț care se află în patrimoniul parohiei sunt de menționat următoarele:  • un potir de argint poleit cu aur, având gravată următoarea inscripție: "Io Cantacuzino vel Spătar, leat 1767" În curtea biserici, în apropiere de peretele sudic al lăcașului de cult, se află două morminte vechi, având deasupra lor monumente funerare de o valoare artistică remarcabilă. Unul dintre morminte este al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino, decedat la Karlsbad (azi orașul Karlovy Vary din Cehia) în 1859 și reînhumat la Șerbești zece ani mai târziu, de către soția sa, prințesa Elena Cantacuzino. Iar al doilea mormânt are deasupra sa un obelisc cu o cruce de fier în vârf; pe soclu se află gravată o inscripție aproape ilizibilă și deasupra sa, vulturul bicefal (stema familiei Cantacuzino), sculptat în altorelief.

Complexul „Clement Apartments” din Piatra-Neamț se află la 30 minute de mers pe jos de centrul orasului, punând la dispoziție unități de cazare dotate la standarde înalte. Amenajate modern și având dotări complete, toate apartamentele oferă suprafețe de cazare generoase și baie proprie. Fiecare unitate de cazare dispune de bucătărie complet utilată. Accesul în complex se realizează pe bază de cod de intrare, astfel încât orele de sosire sunt flexibile pentru oaspeții noștri. Accesul la WiFi este disponibil în mod gratuit, iar 8 dintre apartamente dispun de balcoane, unele cu vedere spre munții Pietricica și Cozla. Printre facilități se numără, de asemenea, o terasă verde situată pe acoperișul imobilului. Alte facilități oferite sunt: supraveghere video, parcare gratuită în limita locurilor disponibile și facilități pentru persoanele cu dizabilități.

Drumul Plutașilor este o pensiune nouă, născută din dragostea pentru tradiție, într-un loc prea puțin cunoscut, Ținutul Neamțului. Pensiunea noastră s-a inspirat din povestea de odinioară a Drumului Plutașilor. Astfel, Pensiunea Drumul Plutașilor este locul ideal în care vă puteți întâlni cu legenda și cu aventura. Aici vă puteți petrece cele mai frumoase vacanțe, într-un loc plin de liniște, tradiție și ispitire. Vă așteptăm, cu drag, să trăim împreună povestea noastră. Vă așteptăm cu drag să trăim împreună povestea noastră.

Ceea ce astăzi este cunoscută a fi Mănăstirea Nechit a fost, la început, un loc de retragere pentru monahii care doreau să-și desăvârșească unirea cu Hristos. După cum sugerează și numele, primul viețuitor al acestor meleaguri a fost Nichita Sihastrul. Lui i-au urmat o pleiadă de alți sihaștrii după al căror nume se inspiră toată toponomia locului: pârâul lui Samson, râul lui Iacob, izvoarele Sfântului Chiriac. Aproape 800 de ani mai târziu, pronia lui Dumnezeu împlinește cu bătrânul Zenovie Ghidescu proorocia străbunicii sale: „Dacă va fi ceva de capul tău să mergi la ctitoria neamului nostru, la Nechit.” Și astfel ne apropiem încă puțin de felul în care mănăstirea arată astăzi...

Nicolae Popa (1919-2010) a fost un meșter popular și poet, recunoscut pentru eforturile sale de a ridica în curtea casei sale din Târpești (Neamț) un mic muzeu popular, recunoscut astăzi în întreaga lume pentru creațiile sale unice.   Colecțiile sale, deschise publicului încă din anul 1977, cuprind: obiecte de arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase, icoane, pictură naivă, dar și creații ale lui Neculai și Elena Popa: măști, costumații pentru spectacolele de iarnă, sculptură în lemn și piatră. „Din tinerețe mi-au plăcut datinile și obiceiurile strămoșești. De aceea am făcut muzeul. Mi-am dat seama că numai păstrând tradiția putem dovedi că am existat ca popor. Regret că tinerilor le e rușine cu portul nostru tradițional. Port național mai frumos ca în România nu există nicăieri. Tinerii au început să îmbrățișeze ce vine din străinătate. În schimb, străinii apreciază mai mult decât noi ce avem noi aici“, spunea meșterul Neculai Popa. Exponatele unicat pot fi vizionate în cele 12 camere destinate muzeului și în frumoasa curte cu sculpturi ale familiei Popa. Primul muzeu - a funcţionat din 1964 până în 1977 în vechea clădire de serviciu a învăţătorului satului, pe care N. Popa a reparat-o si reamenajat-o pentru a putea adăposti colecţia sa de obiecte Casa cu măști - Această clădire a fost construită de către Vasile și Elena Popa în a doua parte a sec. XIX și este compusă din patru încăperi: hol de intrare, dispus central, două camere amplasate de o parte și de alta a holului și o a patra cameră (care avea rol de magazie, mărită ulterior), amplasată în partea din spate a clădirii. În prezent construcția găzduiește majoritatea creațiilor lui Neculai și Elena Popa (măști și costume pentru spectacolele de Crăciun și Anul Nou, sculpturi naive, în lemn și piatră, realizate în decursul anilor) și o colecție de veste brodate cu motive decorative tradiționale, din zona Neamț. Casa colecțiilor - Odată cu intrarea muzeului din Târpeşti în circuitul turistic, pe la începutul anilor șaptezeci, Neculai Popa și-a dat seama că este nevoie de construcția unei clădiri destinate colecțiilor acestui muzeu, cu atât mai mult cu cât numărul obiectelor adunate sporise foarte mult. Și pentru că era vorba de o construcție nouă, el s-a gândit ca acesta să fie amplasată în curtea locuinței sale, locul unde își desfășura activitatea sa de creație și unde începuse deja să gândească și realizarea unui complex de sculpturi pentru exterior (poarta și curtea cu sculpturi). Casa colecțiilor a fost începuta în anul 1974, iar peste trei ani, în 1977, va fi deschisă publicului. Construcția adăpostește majoritatea colecțiilor Muzeului Popa: > arheologie, > numismatică, > etnografie, > obiecte religioase, > pictură naivă. Curtea cu sculpturi - Curtea muzeului a fost împodobită încă de la începutul anilor ’70 cu creațiile în lemn și piatră ale lui Neculai Popa, lucrări ce au dimensiuni care variază între 1 și 2,5 m. Accesul spre acest ansamblu de sculpturi se face printr-o poartă monumentală, sculptată în lemn de stejar, un fel de ”arbore genealogic” al familiei, care înglobează circa 23 de figuri umane. Foto Video & Info Credit: www.muzeulpopa.ro

Aris Meridian din Piatra-Neamț s-a deschis pe data de 1 ianuarie 2018 si are o capacitate de 17 camere (16 dintre ele au capacitatea maxima de 3 persoane, iar a17-a camera ofera capacitatea maxima de 5 persoane ). Cladirea detine 2 bucatarii si o sala de mese.  Camerele sunt dotate cu TV color, TV cablu, grup sanitar propriu, apă caldă non-stop, încălzire centrală, internet WI-FI.

În județul Neamț, în Cheile Șugăului-Munticelu, se află Via Ferrata ”Astragalus”, cu cel mai lung traseu de Via Ferrata din țară. Escaladând stâncile, te bucuri deopotrivă de natură și aventură, fără a fi alpinist de profesie. Urcarea se face în siguranță, fiind disponibile 5 trasee cu diferite grade de dificultate. Traseele ușoare sunt accesibile înclusiv copiilor cu vârste peste 8 ani. Via Ferrata Astragalus is a Romanian Mountain Club project, led by Constantin Lăcătușu, the first Romanian atop Mount Everest. This project is powered by HeidelbergCement.