FRUMOS E ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA

Teatrul Național „I.L Caragiale” BucureștiÎ
adaptare de Mariana Cămărășan, după Teodor Mazilu

cu Oana Pellea și Mircea Rusu

regia Mariana Cămărășan
scenografia Vladimir Turturica
lighting design Ștefan Vasilescu
videoproiecție Vlad Lăzărescu

Durata: 1h 15min

+12

Îndrăgostiți de însuși faptul de a fi îndrăgostiți, milioane de oameni visează Veneția. Adriatica bate cu valurile sale malurile de cărămidă ale insulei. Felinarele se aprind unul câte unul, dintr-un tonomat se aude incredibilă muzică a lui Lucio Dalla. Totul e ireal de frumos. În mirajul romantismului absolut, o femeie și un bărbat se redescoperă, așa cum nu și-au imaginat vreodată că ar putea fi. Realitatea, mijlocită de vis și dincolo de vis, este, de fapt, fabuloasă, iar lucrurile pe care abia îndrăznim să le visăm există deja în sufletul fiecăruia dintre noi. Ele prind viață atunci când… atunci când trăim acea… acel… nu găsesc cuvântul… care e antonimul singurătății?

Mariana Cămărășan

CRONICI

Marele merit al acestei montări e tocmai lejeritatea şi starea de siguranţă, relaxare pe care o transmite în sală; uşor melancolic, uşor de modă veche, atât cât să activeze amintiri şi doruri de iubiri dintr-o vreme mai blândă şi mai puţin grăbită. „Frumos e în septembrie la Veneţia” e un spectacol care îi vorbeşte politicos spectatorului, îl face să zâmbească uşor şi să îşi dorească să iubească frumos – precum o Veneţie ideală.

Alina Epîngeac / Yorick / 2019

Căldura zâmbetului (ah!) uşor resemnat, oarecum trist al lui Mircea Rusu este, pesemne, imaginea perfectă a tonului în care curge întreaga întâmplare. Expresivitatea privirii şi graţia mişcărilor Oanei Pellea completează tabloul acestei comedii nespus de serioase, acestei drame mustind de umor, acestei stranii şi totuşi atât de familiare poveşti de iubire şi absurd. «Nu am uitat nimic din cele ce nu mi s-au întâmplat niciodată», spune El, enunţând motto-ul suprem al tuturor regretelor lumii. Apoi ea îl invită la dans şi…

 Mihai Brezeanu / LiterNet.ro / 2019