LEONCE ȘI LENA

de Georg Büchner
traducerea Nina și Iosif Cassian

distribuția
Prințul Leonce Marian Dumitru
Prințesa Lena Minodora Broscoi
Valerio Eduard Burghelea
Doica Florina Găzdaru
Regele de Popo Eliza Noemi Judeu
Profesorul / Polițist / Consilier regal / Capul de măgar Ștefan Ionescu
Rosetta / Asistentă / Fată la petrecere / Om sărac Eva Cosac
Rosetta / Asistentă / Fată la petrecere / Om sărac Kiki Simion
Maestrul de ceremonii / Consilier regal / Tânăr la petrecere Ștefan Huluba
Învățătorul / Polițist / Consilier Regal / Tânăr la petrecere Tudor Hurmuz
Polițistul șef / Tânăr la petrecere / Soldat Alexandru Bodron
Președintele consiliului curții / Polițist / Om sărac/ Tânăr la petrecere Vlad Nicolici
Soldatul Regelui / Tânăr la petrecere Adrian Ionescu

regia și adaptarea Sânziana Stoican
scenografia, ilustrația muzicală și video Valentin Vârlan
lighting design Costi Baciu

Durata: 1 h 50’

+14

Leonce și Lena, scrisă de Georg Büchner în 1836, este o comedie satirică ce ironizează convențiile sociale și absurditatea monarhiei. Povestea îl urmărește pe Leonce, un tânăr prinț din regatul Popo, care detestă viața lipsită de sens și aranjamentele politice impuse de tatăl său. Când află că este obligat să se căsătorească cu prințesa Lena din regatul Pipi, el fuge împreună cu servitorul său, Valerio. În paralel, și Lena, la fel de nemulțumită de căsătoria impusă, decide să fugă.

 

„Piesa lui Büchner maschează, printr-o poveste de dragoste, o critică virulentă la adresa totalitarismului nobiliar german de secol XIX. Cred că astăzi, discursul împotriva oricăror extreme totalitare trebuie rostit, chiar dacă formele totalitarismului contemporan nu își mai au sursa în clasele nobiliare. Aflând despre trecut și văzând cât de ușor se poate asemăna cu prezentul, ne poate fi util pentru a decide ce fel de viitor ne dorim. Temele principale ale textului sunt puterea și în extrema cealaltă, iubirea. Podul acesta pe care el îl trasează între socio-politic și spiritual cred că este necesar să-l descoperim și astăzi. Este un text extrem de special și de atipic, unul dintre cele mai importante texte clasice.”

Sânziana Stoican

CRONICI

„Regizoarea recuperează prioritar inepuizabila temă a totalitarismelor pe care o tratează generic-atemporal într-un mod ce mixează tonalitățile comice, grotești, absurde și sumbre.”

„Spectacolul Sânzianei Stoican se caracterizează prin precizie, rafinament cultural, apetență pentru cercetare și pariu regizoral la miză mare. E un spectacol de regizor prin modul în care, de la început până la final, simți o gândire care unifică, nuanțează, subliniază, deschide direcții, mixează planuri, nu pentru a se etala pe sine, ci pentru a indica forța și fertilitatea acestei dramaturgii.”

Călin Ciobotari / Teatrul Azi / nr.1-2/ 2025

Într-o lume care pășește pe pământuri gonflabile și ridică coloane ce comută, digital, de la orizontal la vertical, de la 0 la 1, printr-o simplă apăsare de buton (remarcabile decorurile lui Adrian Damian), Bérenger își permite luxul de a naviga liber (citește: de a zbura) printre semeni și idei. E drept, periplul său pe deasupra capetelor privind mereu în jos și bucurându-se cu roză superficialitate de toate inutilele delicii ale confortabilei existenței vide (foarte fain personajul colectiv creat, și cu complicitatea coregrafiei lui Ferenc Sinkó, de actrițele și actorii interpretând felurite roluri secundare, dar deloc nesemnificative) se termină prost.

Mihai Brezeanu / LiterNet.ro / 2024

Adaptarea inteligentă și inspirată a textului (fără neadecvări și stridențe de interpretare) a oferit o excelentă materie pentru un spectacol modern, incisiv, bine ritmat, de o luxuriantă vizualitate,

Carmen Mihalache / Deșteptarea / 2024