PIETRE ÎN BUZUNAR

de Marie Jones
traducerea Ioan Coman

Charlie Conlon, Aisling, Fin, Caroline Giovani, Fratele Gerard, Jock Campbell Cosmin Teodor Pană
Jake Quinn, Simon, Mickey, Sean, John Codrin Boldea

regia, scenografia, muzica originală și lighting design Vlad Trifaș

Durata: 1h 30’

+16

Pietre în buzunar este povestea a doi bieţi actori figuranţi care trăiesc într-un sătuc irlandez asediat de o echipă de filmare din Hollywood, undeva pe la începutul anilor 90. Din păcate, filmarea nu merge strună, şi, desigur, imensa maşinărie de fabricat filme lasă răni pe comunitatea locală, iar la un moment dat, situaţia devine tragică. Însă întâlnirea se termină totuşi cu speranţă,  deoarece după înmormântarea degenerată în scandal, cei doi bufoni vin cu ideea unui scenariu: Pietre în buzunar.

Piesa lui Marie Jones promite un joc splendid şi delicios, cu actori care trec din personaj în personaj, într-o foarte densă oră şi jumătate câteodată hazlie, dar care alteori îţi rupe inima.

CRONICI

Spectacolul Pietre în buzunar de Mărie Jones, în regia lui Vlad Trifaș, de La Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, este o tragicomedie, a cărei acțiune este plasată într-un orășel rural din Irlan­da. Textul este un two-hander, iar din distribuție fac parte Codrin Boldea și Cosmin Teodor Pană. Cei doi actori interpretează, fiecare, câte șapte personaje. Este o partitură complexă din punct de vedere tehnic pentru actori, aceștia alunecând dintr-un rol în altul într-un ritm alert și constant, fără pauze de respiro semnificative. […] fiecare dintre cele șapte personaje sunt bine delimitate și distincte. Prin aceste treceri fluide, calibrate ceas, se remarcă spectacolul și munca echipei artistice. Măsura, ritmul, tranzițiile, pre­cizia acțiunilor, relevă, în același timp, coerența viziunii regizorale și grija în procesul de lucru.

Spectacolul Pietre în buzunar, în regia Lui VLad Trifaș, de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea este o tragicomedie cu un farmec simplu și reconfortant. Este un spectacol cu nuanțe. Și de gri, și de roz, ca-n viață. Personajele sunt pro­fund umane, iar în ciuda contextului diferit, este ușor să te regăsești în dilemele, frustrările și mi­cile lor bucurii. Este genul de spectacol care ne amintește că viața nu este clădită doar din monoliți și situații excepționale și nu este nimic greșit în asta. Că hazul și magia le putem găsi oriunde, dacă ne-o dorim cu adevărat.

Andreea Telehoi / Teatrul Azi / 2025