Colibele Haiducilor

Parcul Central din Piatra-Neamț mai este cunoscut sub denumirea „Parcul Tineretului” și asta datorită Teatrului aflat aici, una dintre clădirile monumentale din oraș. De asemenea, i se mai spune și „Parcul Stefan cel Mare” grație statuii amplasate în inima parcului, dar și a Curții Domnești ridicată în apropiere în perioada domniei celebrului conducător medieval. Parcul e locul unde se desfășoara Târgul de Crăciun, dar și alte evenimente, inclusiv petrecerea de Anul Nou organizată pentru publicul larg. În anumite weekenduri, strada ce face legătura dintre Teatru și Hotel Ceahlău se închide, întreaga zonă devenind pietonală.

Schitul Sf.Paisie, cunoscut și ca Schitul Bahrin, este află în inima munților din Neamț, într-un cadru natural sublim. Acest micuț lăcaș de cult a fost construit după 1990 de Comunitatea Ruşilor-Lipoveni din Piatra-Neamţ, cândva foarte numeroasă. Schitul e de rit ortodox pe vechi. Iar dacă ajungeți aici, mare atenție la vestimentație căci călugării sunt exigenți la acest capitol. Bărbații ar trebui să fie îmbrăcați cu o pereche de pantaloni lungi şi o cămaşă cu mânecă lungă, iar pentru femei baticul e un accesoriu obligatoriu. Pentru a ajunge la Schitul Bahrin, accesul se face din DN15 prin Piatra Neamţ – Pod Căprioara - Sat Bâtca Doamnei – Drum forestier (DF) axial Pârâul Doamnei - DF Bahrin - DF Schit Bahrin. Se poate sui cu o maşină cu garda la sol ceva mai mare chiar pînă la poartă, sau, se lasă aproximativ 1 km mai jos la bariera care limitează accesul spre continuarea DF Bahrin. Schitul Bahrin chiar e un loc special. Energia acestuia este aparte, iar harul părintelui e cu siguranță divin.

Lacul Bâtca Doamnei din Piatra-Neamț, la care se adaugă și cele de la Pângărați și Vaduri (spre Bicaz), au devenit de-a lungul timpului atracții principale de weekend atât pentru turiștii care vizitează zona, cât și pentru localnici deopotrivă, datorită frumuseții speciilor de păsări pe care le pot întâlni aici: lebăda mută sau lebăda cu ciocul roșu, la care se adaugă și rața mare, corcodelul și alte păsări migratoare. Lacurile menționate sunt situate pe cursul mijlociu al râului Bistrița și oferă, alături de clima propice și resursele trofice bogate, condiții prielnice de iernat pentru aceste specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în luna octombrie și se termină cel târziu în luna martie, însă unele exemplare aleg să nu plece, putând fi admirate în tot cursul anului. 

“LA CAIACE” este fără doar și poate o activitate turistică de neratat! Deschis pe malul lacului Bâtca Doamnei, La Caiace este un concept relativ nou care a pus Piatra-Neamț pe lista oraşelor care au spaţii neconvenţionale destinate relaxării şi regăsirii de sine. La Caiace este un spaţiu în aer liber, amenajat în stilul spaţiilor „nature friendly”. E acel loc unde pietrenii, turiştii, artiştii, sportivii, fotografii se adună în zilele frumoase ca să îşi petreacă un timp preţios departe de oraş. Conceptul în sine propune programe de sport și evenimente inedite, gândite ca o alternativă de petrecere a timpului liber, activități educative, culturale, sportive și de relaxare. Odată ce căldura se instalează pe deplin, iar soarele începe să se arate, în toată splendoarea sa, cuvântul de ordine devine outdoor. Proiectul „La Caiace” este inițiat de Maia Outdoor și Asociația FII ACTIV, susținători ai programelor de distracţie pentru copii şi părinţi, pentru cei ce vor să cucerească parcul din faţa blocului, dar şi pe cei ce ţintesc către vârfurile cele mai înalte.

Lacurile de pe raza municipiului Piatra-Neamţ sunt acumularea Bâtca Doamnei (cu o suprafață de 255 ha şi un volum de circa 10 milioane mc, format de barajul cu acelaşi nume) şi lacul Reconstrucţia (10 ha și 250 mii mc, din care se desprinde canalul hidrotehnic al Bistriţei), ambele fiind lacuri de acumulare pe râul Bistriţa. Format în anul 1962 prin bararea Bistriţei şi îndiguirea pe partea stângă a unui perimetru din albia majoră a acestui râu, Lacul Bâtca Doamnei a devenit în scurt timp un refugiu pentru locuitorii oraşului. Acesta este alimentat, în principal, cu apă din lacul Izvoru Muntelui (Bicaz), prin intermediul canalului de aducţiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adăugă vechiul curs al răului Bistriţa, cu un debit foarte redus, precum şi pârâul Doamnă, afluent de dreapta al lacului. Lacul are o suprafaţă de 240 hectare, o lăţime maximă de 1050 metri, o lungime de 3200 metri şi o adâncime maximă de 15 metri. E bine de știut că apa potabilă pe care o consumă pietrenii este furnizată într-o mare măsură de apa Lacului Bâtca Doamnei.

Râul Bistriţa izvorăşte din munţii Rodnei, aflați în Maramureș, şi străbate judeţul Neamţ pe o lungime de 118 km, având suprafaţa bazinului hidrografic de 3678 kmp. Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de circa 920 m, iar relieful se caracterizează prin masivitate şi altitudini mai mari în vest şi în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est şi sud-est. După anul 1960, cursul mijlociu şi inferior al râului Bistriţa a fost amenajat hidroenergetic prin construirea unui număr de 9 lacuri de acumulare şi a 13 hidrocentrale. Cel mai mare lac de acumulare este Izvorul Muntelui, cu un volum de 1,12 miliarde mc. Bistrița e și-n prezent un râu cunoscut publicului larg mai ales datorită istoriei și tradiției plutașilor. „Orice turist ce vine să vizieze încântătoarele pozițiuni din Neamț nu trebuie să părăsească această regiune până nu face o escursie pe plută. Este o escursie de la Dorna la Piatra.” descria Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț (anul 1969)”. Autorul descria acest mijloc de transport, dar și de agrement, astfel: „Pluta este o reuniune de grinzi, catarge, dulapuri puși unul lângă celălalt și legați prin chingi. Pentru escursiuni nu se va merge decât pe plute de dulapi, celelalte fiind mai periculoase. Ea este condusă prin două lopeți, foarte rudimentare, numite condeie. Plutașul din față poartă numele de cârmaci, și de el depinde aproape toată conducerea, celalt se chiamă dălcăuși și șade la cealaltă extremitate a plutei.” Credit foto: Ciprian Ionuț

Pe strada Ştefan cel Mare, în faţa Grădinii Publice „Nicu Albu”, se păstrează Casa Neculai Albu, zidită pe la jumătatea veacului XIX. Este o clădire cu etaj, care a aparţinut iniţial lui C.Semaca, fapt pentru care unii preferă să indice monumentul cu numele primului său proprietar. Casa se individualizează în ansamblul construcţiilor din jur prin orientarea şi arhitectura sa. În timp ce toate clădirile sunt orientate est-vest având faţada spre stradă, monumentul se desfăşoară de la nord spre sud, perpendicular pe axul magistralei. De altfel această dispunere constituie un indiciu în plus care dovedeşte existenţa unei străzi secundare ce trecea prin faţa casei, permiţând apropierea „la scară” a diferitelor vehicule. Planul clădirii este dreptunghiular şi comportă existenţa a două corpuri bine diferenţiate funcţional şi constructiv: unul spre miazăzi, cu ferestre arcuite la parter şi fronton la etaj, al doilea ocupând toată partea mediană a clădirii şi, prin dispunerea în linie a încăperilor, dovedeşte că aici se desfăşura întreaga activitate comercială şi financiară dirijată de proprietar. Parterul corpului principal are înfăţişarea unui portic pe ale cărui coloane se sprijină prispa (în stil românesc) a etajului. Sub acest aspect casa Neculai Albu poate fi considerată ca un exemplu tipic de conciliere arhitecturală a noilor tendinţe urbanizant-moderne cu tradiţia vechilor construcţii în lemn. Sursa informațiilor: www.monumenteneamt.ro

Frumoasa vilă de pe str. Ștefan cel Mare nr.18 a fost construită în anul 1929. Aceasta a împrumutat detaliile fațadelor de la Muzeul Cucuteni și Biserica Precista. În prezent, clădirea este folosită ca sediul al societății Moldavia S.A, dar poate fi admirată de la exterior.