Gara din Piatra-Neamț

În dreapta râului Bistrița, sub versantul estic al dealului Cernegura, se afla localitatea Văleni. Este o așezare rurală de dată mai recentă, devenită ulterior cartier al orașului Piatra-Neamţ. Pe un platou cuprins între Bistrița și panta despădurită a muntelui, la capătul unui șir de case, se află un monument istoric deosebit de valoros. Construită în jurul anului 1538, cu adăugiri în secolele XVIII-XIX, biserica parohială de lemn atrage atenția oricărui trecător prin înfățișarea arhaică, prin patina întunecată a pereților de lemn, dar și prin linia plină de eleganța a unui profil lipsit de orice element discordant. --- Biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă” face parte dintre acele monumente care împletesc o îndelungată existenţă istorică şi calităţi constructive deosebite, cu valori artistice practic inestimabile. Din punct de vedere arhitectural, nu exagerăm cu nimic dacă o calificăm ca una dintre cele mai reuşite realizări ale arhitecturii în lemn din Moldova (întreaga construcţie, realizată din bârne şi scânduri groase de brad şi stejar, trădează o mână de virtuos care a fixat în fiecare element component multă precizie, pricepere şi imaginaţie. Este de tipul bisericilor cu plan simplu în formă de navă, fără sânuri laterale şi cu altarul pentagonal, clopotniţa, separată, aflându-se în imediata apropiere, spre sud. Acoperământul de şindrilă îmbracă întreaga construcţie în mod uniform, fără a sublinia decât prezenţa altarului. Aici puteți afla mai multe detalii. Dar e bine de știut că întreg ansamblul mai include și un vechi turn clopotniță (detalii aici).

În anul 1930 s-a început construcţia Bisericii Precista de la Piatra-Neamţ, iar în anul 1947 aceasta a fost sfinţită de către Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Irineu Mihălcescu şi de către P.S. Iustinian, ulterior Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci vicar al Sf. Mitropolii a Moldovei şi Sucevei. La slujba de sfinţire a participat şi preotul Constantin Mătasă cel care a însufleţit începutul şi terminarea acestei Sfinte Biserici. Și această frumoasă construcție a fost proiectată de cunoscutul arhitect Roger Bolomey. În prezent, biserica este cunoscută sub parohia Adormirea Maicii Domnului.

În centrul istoric al urbei se află Biserica Domnească „Sf. Ioan Botezătorul”, aceasta fiind zidită între anii 1497-1498, după cum rezultă din pisania de la intrare: “Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, a început şi a zidit şi a săvârşit acest hram în numele Naşterii cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, întru ruga sieşi şi doamnei sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan Voievod, care a început a se zidi în anul 7005 (1497) iulie 15 şi s-a săvârşit în anul 7006 (1498) iar al domniei sale al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile”. Fără doar și poate, această biserică se află pe lista scurtă a locurilor emblematice din Piatra-Neamț, fiind punctul de plecare (cu tot ansamblul Curții Domnești) al oricărui turist către toate zările.

Numele cetăţii Petrodava din Piatra-Neamț este menţionat de Ptolomeu în lucrarea “Geographia” în cadrul descrierii Daciei, unde sunt enumerate 43 de oraşe (cetăţi). Arheologii au descoperit vestigii dacice pe dealul Bâtca Doamnei pe o suprafaţă de aproape 20.000 metri pătraţi şi s-au determinat două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.H., celălalt corespunzător perioadei dintre secolele I î.H. şi I d.H. Materialele arheologice, precum şi cele câteva monede descoperite la Bâtca Doamnei, i-au făcut pe cercetători să presupună că aşezarea a fost întemeiată în sec. II î.H., dar că perioada sa de înflorire a început în secolul următor, continuând şi după aceea.  Sfârşitul cetăţii s-a datorat unui puternic incendiu. Tot un foc pârjolitor pusese capăt primei faze a acestei aşezări. Când au avut loc aceste evenimente, este greu de precizat.  Nu există nici un motiv care să ne facă să credem că cetatea ar fi avut o altă soartă decât cele trei dave geto-dacice de pe Siret, care au suportat mari distrugeri în urma unor evenimente desfăşurate între 89 d.H. (anul încheierii păcii lui Decebal cu Domiţian) şi 106 (sfârşitul războaielor sale cu romanii). BINE DE ȘTIUT: Cetatea nu e încă exploatată din punct de vedere turistic, dar merită să ajungeți până aici mai ales datorită priveliștii. 

ANUNȚ IMPORTANT: Complexul Muzeal Național Neamț anunță că, începând cu data de 05.07.2022, Muzeul Memorial ,,Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț, își sistează activitatea pentru publicul vizitator, urmare a începerii demersurilor necesare în vederea implementării proiectului - Conservarea, protejarea și promovarea Patrimoniului Muzeului Memorial Calistrat Hogaș Piatra Neamț, proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa de Prioritate de Investiții 5, Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1. ------ Singurul muzeu din ţară dedicat acestui mare om de cultură, a fost construit în anul 1885.  Casa-muzeu, în care a trăit talentatul scriitor român, se află chiar în centrul oraşului Piatra-Neamţ, pe strada care îi poartă numele. Clădirea este înscrisă pe lista monumentelor de arhitectură din Patrimoniul Cultural Naţional, datorită stilului deosebit al construcţiei. Deschis încă din anul 1969, muzeul memorial Calistrat Hogaş te impresionează prin simplitatea şi frumuseţea rustică caracteristică acestei zone de munte. În curtea casei memoriale se află și bustul lui Calistrat Hogaș, statuie din travertin realizată de Vasile Aciobăniței, în anul 1963. PROGRAM: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis. TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

ANUNȚ IMPORTANT: Începând cu data de 29 iulie 2019, unitatea principală a Complexului Muzeal Județean Neamț, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț, și-a sistat activitatea in vederea implementării proiectului ”Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț”. Se estimează că acesta va fi redeschis în anul 2023. ----- Înfiinţat în anul 1934, de către preotul Constantin Mătasă, Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra-Neamț prezintă evoluţia comunităţilor umane din zona județului Neamţ, începând cu paleoliticul superior şi până în epoca contemporană.  Constituind unitatea de bază a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, acest muzeu se înscrie în categoria celor mai prestigioase instituţii de profil din România. Contribuţia sa la cercetarea, conservarea, restaurarea, gestionarea, evidenţa şi valorificarea patrimoniului istoric şi arheologic din estul ţării este absolut remarcabilă, aşa după cum este şi activitatea sa cultural-educativă. Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ este – prin numărul şi importanţa colecţiilor, aria de cercetare, activitatea desfăşurată, baza materială ș.a. – fără discuţie, o instituţie muzeală de importanţă zonală.

Muzeul deține o importantă colecţie de fosile, dar şi exemplare rare din flora şi fauna judeţului Neamţ, îndeosebi a muntelui Ceahlău, simbolul natural al județului Neamț. În acest loc putem admira şi o colecţie interesantă de flori de mină. De asemenea, sunt expuse exemplare de bivalve, gasteropode, arachnidae şi reptile din formaţiunile Oligocene de la Piatra-Neamţ, alcătuind colecţia de paleoihtiofaună, care reprezintă o sursă importantă de informaţii despre paleoecologia Paratethysului din timpul Oligocenului. PROGRAM DE VIZITARE: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț a fost înfiinţat în anul 1980 şi deţine colecţii de costume populare, unelte artizanale, instalaţii ţărăneşti tradiţionale, toate prezentând aspecte ale locuinţelor ţărăneşti şi a vieţii oamenilor de pe Valea Bistriţei. ISTORICUL CLĂDIRII Cunoscută ca locuinţa directorului Şcolii nr. 1 de băieţi, clădirea muzeului precede noul sediu al instituţiei şcolare, realizat de arhitectul Roger Bolomey în decembrie 1930. Astfel, în şedinţa din 23 august 1923, Eugen Albu, arhitectul comunei Piatra, înainta Comisiei comunale interimare, planul unei locuinţe “din material nearzător, acoperită cu tablă, pentru Direcţia Şcolii primare nr. 1 de băieţi Lascăr Catargi”. Construcţia urma să fie situată în curtea şcolii, în partea dinspre strada V. A. Ureche, costul lucrării estimându-se la 450.000 lei. Întrucât terenul făcea parte din proprietatea Catedralei “Sf. Ioan Domnesc”, Casa Bisericii şi Ministerul Cultelor au cedat instituţiei de învăţământ o suprafaţă de 159,42 mp, pentru amenajarea locuinţei directorului. În acea perioadă, şcoala era coordonată de profesorul Alexandru Ionescu. Costurile lucrării au fost suportate aproape în totalitate de Comitetul Şcolar, primăria - din lipsă de fonduri – acordând, în octombrie 1923, doar un ajutor de 50.000 lei. Anul construcţiei, respectiv 1924, apare în inventarul averii imobile a comunei Piatra (întocmit în 1939), document care ne oferă o descriere sumară a clădirii: “Locuinţa Directorului este o construcţie cu fundaţiuni şi soclu de beton, pereţii din zidărie de cărămidă tencuiţi pe ambele feţe şi acoperiş învelit cu tablă. Cuprinde 8 încăperi, tavanuri tencuite şi sobe de teracotă şi completă instalaţie de electricitate”. Concepută în stil neoromânesc, cu elemente apropiate unei locuinţe tradiţionale – corespunzând foarte bine destinaţiei actuale – clădirea se remarcă prin decoraţiile de lemn ale stâlpilor pridvoarelor situate pe faţada principală şi laterală şi ale căpriorilor. Acoperişul înalt, decorat cu lucarne conferă supleţe clădirii şi pune în valoare ferestrele cu frumoase ancadramentele cât şi banda de ocniţe de deasupra acestora. ISTORICUL EXPOZIȚIEI Bazele colecţiei de etnografie datează de la mijlocul secolului trecut, când – odată cu ridicarea barajului de la Bicaz – un grup complex de cercetători a studiat zona ce urma să fie acoperită de apele lacului de acumulare. Colectivul de etnografi a fost condus de Romulus Vuia, iar rezultatele cercetărilor de teren s-au materializat în două lucrări fundamentele Arta populară de pe Valea Bistriţei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969 şi Etnografia Văii Bistriţei, Piatra Neamţ, 1973. O parte din piesele studiate cu această ocazie au făcut apoi parte din colecţia de la Durău, devenită parte integrantă a Muzeului de Etnografie Piatra-Neamţ.  Începând cu 1974, datorită achiziţiilor importante realizate de dr. Elena Florescu, nr. pieselor a crescut continuu, contribuind la realizarea unei imagini complete a ceea ce reprezintă, din punct de vedere etnografic, judeţul Neamţ. Valorificarea, din punct de vedere expoziţional, a vastului material s-a realizat într-o expoziţie în 1976, în 1980 deschizându-se Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ în sediul actual, cu prima expoziţie de bază, care a fost schimbată în 1990 şi 1996. Ultima expoziţie permanentă a fost deschisă în 2002. PROGRAM: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Artă din Piatra-Neamț a fost înfiinţat în anul 1980 şi funcţionează în clădirea construită în anul 1930 de către italienii Carol Zane şi Vincenzo Puschiasis, aceasta fiind în prezent una dintre construcțiile simbol ale orașului nostru. Expoziţia muzeului cuprinde opere ale artiştilor români care au fost legaţi de zona Neamţ şi prezintă o imagine completă asupra evoluţiei artelor vizuale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Astfel, putem admira operele pictorilor: Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Francisc Şirato, Ştefan Popescu şi ale sculptorilor Ion Irimescu şi Ion Jalea. Reprezentativ pentru arta românească contemporană sunt expuse operele pictorilor: Simona Vasiliu Chintilă, Spiru Chintilă, Iulia Hălăucescu, Ion Sălişteanu, Dan Hatmanu, Ion Gheorghiu, Corneliu Vasilescu, Eugen Crăciun, Ilie Boca, Lascăr Vorel şi ale sculptorilor: Ovidiu Maitec, Clement Pompiliu, Nicolae Fleissig şi Iulia Oniţă. Alături de colecţiile de pictură, grafică şi sculptură întâlnim şi creaţiile de tapiserie ale Aureliei Vasiliu Gheaţă care sunt realizate într-o tehnică tradiţională îmbinând arta populară autentică cu pictura murală medievală. ISTORICUL CLĂDIRII: Clădirea în care funcţionează Muzeul de Artă a fost construită în 1930 cu destinaţia de şcoală primară (Şcoala primară nr. 1 de băieţi „Lascăr Catargi”) prin „sârguinţa şi ajutorul lui G. V. Măcărăscu, deputat, primar fiind V. Ioaniu”, aşa cum se consemnează pe placa de marmură dezvelită la 1 decembrie. Arhitecţii care au proiectat-o au fost Roger Bolomey şi Fr. Droz, constructorul Carol Zani iar sculptorul decorator, Vicenzo Puschiasis. Fiind situată în centrul istoric al oraşului, în imediata apropiere a ctitoriilor muşatine (biserica „Sf. Ioan” şi turnul-clopotniţă ridicate de domnitorul Ştefan cel Mare), precum şi a altor două instituţii muzeale din cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ (Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni şi Muzeul de Etnografie), construcţia are un stil arhitectonic de inspiraţie tradiţională: armonie în proporţii, gust şi măsură în decorare şi o remarcabilă grijă pentru funcţionalitate. Sobrietatea clădirii este atenuată de modul în care au fost decorate faţadele, alternându-se materialul (piatra şi cărămida), ferestrele terminate semicircular la primul nivel cu cele dreptunghiulare, lacel de-al doilea. Arhitecţii au integrat armonios construcţia spiritului locului de amplasare. Au folosit brâuri de piatră cioplită şi din cărămidă roşie, ocniţe specifice arhitecturii tradiţionale şi preluate la decorarea bisericilor moldoveneşti, discuri ceramice smălţuite, colorate în culori primare. PROGRAM: Zilnic: 09 – 17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei