Locații

Construită în anul 1929, în centrul orașului Piatra-Neamț, și înscrisă în lista Patrimoniul Naţional, frumoasa clădire a Centrului Militar este cunoscută printre pietreni drept „Jandarmeria”. În trecut, celor două instituții le deservea locația. Din păcate, în prezent este neutilizată și într-un avansat proces de degradare. Dar chiar și așa, încă pot fi admirate numeroase detalii de pe fațada principală și fațada stradală. Credit foto: www.viatanemteana.info

Cercul Gospodinelor este cel mai vechi restaurant din Piatra-Neamț și unul dintre locurile cu cea mai frumoasă priveliște asupra orașului. SCURT ISTORIC DIN PARTEA GAZDELOR „...Războiul cel crâncen trecuse: România Mare se născuse! Bărbații își dovediseră cu prisosință vitejia; iar femeile – destoinicia. Îi înlocuiseră pe cei plecați ca soldați în toate; deveniseră excepționale surori de caritate pe front, în spitale, după exemplul și îndemnul spre bine al tinerei lor regine. Acum, ieșite din furtună, viața li se părea iar zâmbitoare și bună. Pământul întregitei Românii era plin de bogății râvnite de puteri și concerne renumite. Se făceau averi pe negândite.  În anii ’20 – să tot petreci! Dar mulțimea femeilor se cam săturase să fie doar frumoase. Era timpul să reînvățăm să fim umani: războiul lăsase în urmă milione de orfani, de invalizi, de sărmani. Cum trecuseră și ele prin nu puține zile grele, mai toate doamnele din înalta societate au devenit tot mai preocupate de operele de caritate. Doar cu câțiva ani înainte nici nu le trecea prin minte că putea exista și altceva folositor în jurul lor decât baluri și voaluri. Acum porneau pe alt drum: care mai de care, doamne și domnișoare, cu avere, cu bărbați la putere sau... cu simpla lor vrere, făceau tot ce le stă în putință să aline cât mai multă suferință: cantine și cămine, ateliere, spitale, dispensare, sate întregi ajutate, biserici, orfelinate, școli de băieți și de fete patronate – toate aduse și păstrate în stare de funcționare de aceste femei, adevărate misionare. La Piatra-Neamț, la noi, după război, își face filială ASOCIAȚIA CERCURILOR DE GOSPODINE 1920 care devine un proiect îndrăzneț pentru cele mai de seamă doamne din județ. Pentru gândul lor bun, le pomenim acum: Simona Lahovary – președintă a asociației naționale. Filiala jud.Neamţ: Valentina Focșa – preşedintă, Emma Culmuschi şi Eugenia I. Săvescu vice-preşedinte, Eugenia Niculescu-Dacu, Natalia Cuza și altele multe, având în ajutor pe soții lor generoși și pe câțiva preoți inimoși. Printre altele, această asociație ridică „pe Cozla Mică, în locul numit «la Prăjin㻓, o terasă-grădină, cu scopul de a oferi tinerilor gentlemeni, sportivi, drumeți și tenismeni „o gustare și o băutură răcoritoare“ în acea priveliște încântătoare. E locul numit ulterior TERASA CERCUL GOSPODINELOR. E popasul cel mai îndrăgit de oricine a drumețit, cu părinții când era mic, cu colegii câte un pic, cu iubita, hai-hui și apoi... cu copiii lui. Cine n-a fost măcar odată în această poiană fermecată? Cine aici s-a oprit și n-a revenit? Ce pietrean nu zâmbește nostalgic, când privește, de oriunde, de jos, locul acesta frumos, neascuns dar misterios? Doar foișorul tăcut știe prin câte-a trecut, rezistând, mai demult sau mai de curând. Dar a supraviețuit oricum, căci la temelia lui stă gândul cel bun. Sub sprânceană de brazi vă primește și azi, cu același surâs primitor, RESTAURANT CERCUL GOSPODINELOR. Și-a pus haine noi, de sărbătoare și vă așteaptă nerăbdătoare. Orice moment deosebit, trăit alături de cei dragi dumneavoastră, va deveni negreșit onoarea și bucuria noastră. Ne străduim să vă amintim acea vreme uitată și gospodinele de altădată. Și, din nou aici, ducem tradiția mai departe. Pentru că ospitalitatea GOSPODINELOR nu are moarte. Vă aşteptăm cu drag!”

Numele cetăţii Petrodava din Piatra-Neamț este menţionat de Ptolomeu în lucrarea “Geographia” în cadrul descrierii Daciei, unde sunt enumerate 43 de oraşe (cetăţi). Arheologii au descoperit vestigii dacice pe dealul Bâtca Doamnei pe o suprafaţă de aproape 20.000 metri pătraţi şi s-au determinat două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.H., celălalt corespunzător perioadei dintre secolele I î.H. şi I d.H. Materialele arheologice, precum şi cele câteva monede descoperite la Bâtca Doamnei, i-au făcut pe cercetători să presupună că aşezarea a fost întemeiată în sec. II î.H., dar că perioada sa de înflorire a început în secolul următor, continuând şi după aceea.  Sfârşitul cetăţii s-a datorat unui puternic incendiu. Tot un foc pârjolitor pusese capăt primei faze a acestei aşezări. Când au avut loc aceste evenimente, este greu de precizat.  Nu există nici un motiv care să ne facă să credem că cetatea ar fi avut o altă soartă decât cele trei dave geto-dacice de pe Siret, care au suportat mari distrugeri în urma unor evenimente desfăşurate între 89 d.H. (anul încheierii păcii lui Decebal cu Domiţian) şi 106 (sfârşitul războaielor sale cu romanii). BINE DE ȘTIUT: Cetatea nu e încă exploatată din punct de vedere turistic, dar merită să ajungeți până aici mai ales datorită priveliștii. 

Cetatea Neamț este una dintre cele mai impresionante cetăți medievale din România și un adevărat simbol al județului nostru.   Cetatea făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, pentru apărarea împotriva otomanilor. Această cetate elegantă și impresionantă a fost construită pe vremea lui Petru I și a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare, el dând dispoziție ca zidurile cetății să fie înălțate cu circa 6-7 m și să fie construite creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze şi să lovească dușmanii. Cetatea este faimoasă şi pentru că este unul dintre subiectele principale în poemul „Muma lui Ștefan cel Mare” (1857), de Dimitrie Bolintineanu. În 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul otoman Mahomed al II-lea l-a obligat pe Ștefan cel Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamț. Pe https://monumenteneamt.ro/cetatea-neamtului găsiți mai multe informații despre acest obiectiv turistic deosebit de important din Neamț. PROGRAM DE VIZITARE: Luni este închis. 10:00-18:00 (aprilie-septembrie) 9:00-17:00 (octombrie-martie) TAXĂ DE VIZITARE: adulți - 24 lei preșcolari, elevi - 6 lei studenți, grup adulți - 12 lei

Rezervaţie geologică, botanică şi peisagistică, Parcul Natural Cheile Bicazului - Hăşmaş este un paradis al alpiniştilor, cuprinzând cele mai spectaculoase chei din România, Cheile Bicazului. Creasta calcaroasă a Masivului Hăşmaş a permis dezvoltarea spectaculoasă a fenomenelor carstice de suprafaţă (Cheile Bicazului, Cheile Bicăjelului și Cheile Şugăului).  Această arie protejată prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice.  Cheile Bicazului sunt cu adevărat renumite în România, datorită mărimii lor impresionante, fiind una dintre principalele atracții turistice din Neamț. De asemenea, Lacul Roşu, aflat în proximitate și format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.

Instituţia de învăţământ cunoscută astăzi sub denumirea de Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" îşi scrie cronica sa de lăcaş al luminii dinspre anul 1885, când fiinţa la Piatra Neamţ, aşa cum ar rezulta indirect din ultimele documente date la iveală, Institutul particular primar şi secundar de fete “Cultura”. Viaţa socială din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de o puternică mişcare feministă, care nu a rămas indiferentă faţă de dreptul femeii de a accede la educaţie şi cultură. În învăţământul nemţean, această tendinţă avea să ocupe un loc privilegiat. Iniţiativa doamnei Ivanovici (sora avocatului Gh. Lazu, fost subprefect şi prefect de Neamţ) se concretiza în înfiinţarea institutului, care avea şi internat şi care funcţiona în fostele case ale Mariei Albu – actualul sediu al Agenţiei Teritoriale a Taberelor şi Turismului Şcolar. Din 1889, activitatea este condusă de către profesoara Elisa Udrischi, absolventă a Conservatorului din Dresda, ajutată de Gabriela Bitrou, o tânără deosebit de cultă, având studii secundare în Austria. Cadrele didactice care au predat la acest institut de fete erau dintre cele mai bine pregătite profesional, pedagogic în mod special. În cursul secundar inferior au funcţionat profesorii Ion Negre (directorul gimnaziului şi apoi a Liceului "Petru Rareş"), Gr. Sinescu, V. Vîleanu, Gr. Istrati, Er. Zaharia, N. Juravschi, toţi cu studii universitare în ţară şi în străinătate. Începutul secolului al XX-lea este caracterizat de o vizibilă animare a vieţii ştiinţifice, culturale şi social-politice, schimbările profunde reflectându-se şi în viaţa învăţământului. În 1901, Ion Negre pleacă la Bucureşti (ca deputat liberal în Parlamentul României), fiind înlocuit de Er. Zaharia, şi şcoala fiinţează, până în 1910, când Elisa Udrischi este chemată la Iaşi pentru a conduce o şcoală muzicală. În aceste condiţii, Eugenia Popovici, licenţiată în litere, şi Valentina Focşa, licenţiată în matematici, înfiinţează, în 1910, un curs preparator de fete pentru clasa a III-a secundară, autorizat de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, cu rezultate a căror calitate era cunoscută şi recunoscută. Astfel, în anul 1911, cu sprijinul parlamentarilor nemţeni şi cu autorizarea lui C.C. Arion – ministru în guvernul conservator condus de P.P. Carp, se înfiinţa la Piatra Neamţ Şcoala particulară secundară de fete cu programa învăţământului de stat. Transformată, în 1924, în Liceul de Fete Eugenia Popovici – Valentina Focşa, şcoala îşi împlinea menirea de a asigura egalitatea şanselor în accesul la instrucţie şi educaţie, ilustrând progresul învăţământului românesc, marcat, un an mai înainte, de etatizarea şcolilor. Dacă până la această cumpănă istorică, fetele studioase îşi susţinuseră examenele liceale de echivalare la Liceul "Petru Rareş", dreptul la învăţătură, existent şi împlinit de facto în vechea şi prestigioasa şcoală de la sfârşit de veac XIX, îşi dobândeşte binemeritatul statut de jure. Hrănită de luminata dorinţă a dascălilor şi a tinerelor vlăstare de a se împlini prin cunoaştere, şcoala pe care o numim azi Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" fiinţează din 1885 şi se înfiinţează în 1910. De aici, adică de atunci, istoria ei izvorăşte neîncetat şi ostoieşte setea de învăţătură a şirului de generaţii pe care le-a crescut. Sursa și informații suplimentare: www.calistrathogas.ro

Colegiul Național „Petru Rareș” este o instituție de învățământ liceal din Piatra-Neamț, situat pe strada Ștefan cel Mare nr.4, chiar în inima orașului. A fost și rămâne și-n prezent una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din municipiu.  În anul 1869, la 27 noiembrie, se deschide școala, având ca profesori pe Ion Negre (partea științifică) și pe Calistrat Hogaș (partea literară), conducerea fiindu-i încredințată acestuia din urmă. Profilul acestei școli fiind atât clasic (1869-1878), cât și real (1878-1897). Clădirea colegiului este monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț.

Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ, instituţie de învăţâmânt cu vechi tradiţii în domeniul forestier, este printre puţinele de profil din ţară, asigurând cu profesionişti atât necesarul intern de resurse umane (reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcţia Silvică Neamţ şi agenţii economici din domeniul prelucrării lemnului) cât şi pe cel european. Absolvenţii Colegiului Tehnic şi-au găsit cu uşurinţă un loc de muncă în Uniunea Europeană datorită domeniilor de instruire conexe pregătirii de bază: salmonicultură, amenajări de spaţii verzi, valorificarea produselor nelemnoase ale pădurii, fond cinegetic şi vânătoare, tâmplari, designeri mobilier.

”Colibele haiducilor”, un nou obiectiv de interes turistic și cetățenesc, s-au dat în folosință în anul 1968. Lucrările de construcție au început în luna aprilie și au durat până în luna august, valoarea investiției fiind de 500.000 de lei. «Amplasate într-un frumos decor natural, pe una din terasele parcului ”Cozla”, ele sunt formate din șase colibe a câte 8 locuri fiecare, o grotă unde se vor frige berbeci întregi și vor putea fi serviți în țepușe, un restaurant rustic cu 80 de locuri, plus un bar de 20 de locuri, terasa (curtea) cu 150 de locuri, o hrubă haiducească pentru păstrarea și servirea vinurilor în ulcele de lut ars și o terasă cu vedere spre centrul orașului și Valea Bistriței». Arhitectul ”Colibelor haiducilor”, Vasile Popovici a declarat că, materialele utilizate au fost: lemn și piatră, iar acoperișul s-a realizat din șiță. «În coliba mare de pildă este reconstituită atmosfera unui popas haiducesc. Au venit haiducii, au deshămat, și-au luat șeile de pe cai, le-au așezat în jurul unei buturugi, au pătruns în casă și-și văd de treabă». Nicolae Săndescu, maistru la Grupul 2 șantiere Piatra Neamț, a afirmat că «am căutat să facem o lucrare de cea mai bună calitate, ca, atunci când vom veni la mesele localului în calitate de consumatori, să nu ne fie rușine». Dumitru Frosin, director TAPL Piatra Neamț a spus la rându-i: «La întregirea atmosferei contribuie și taraful condus de Preda Isidor. Cântăreții au în repertoriu multe piese muzicale haiducești și, prin interpretarea lor, sper că vor da dovadă de o bună ținută artistică, bucurându-se astfel de aprecierea călduroasă a consumatorilor. Cred că noua noastră unitate va fi foarte solicitată de consumatori datorită specificului său haiducesc, cu variate preparate culinare din vânat, batal, vită, pasăre, ciuperci, brânzeturi. De asemenea, băuturile vor fi de cea mai bună calitate». Articol publicat de A. Nanu și Tiberiu Uță în ziarul Ceahlăul (duminică, 8 septembrie 1968) și preluat de pe www.mesagerulneamt.ro

Prima atestare documentară a Curţii Domneşti de la Piatra-Neamţ apare într-un document emis în anul 1491, când Ştefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău, trei sate “care au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra“. Curtea Domnească şi-a îndeplinit funcţiile de curte a domnitorilor Moldovei până în secolul al XVII-lea.  Începând cu anul 2010, ansamblul Curtea Domnească a intrat într-un amplu proces de reabilitare. Frumoasa ctitorie a lui Ştefan cel Mare, cu toate părțile ei componente, se mai păstrează şi astăzi fiind cunoscută drept centrul istoric al urbei și inima orașului Piatra-Neamț. Situat pe un platou în jurul căruia s-a dezvoltat actualul oraş, complexul architectural este format din Biserica “Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-clopotniţă şi Zidul de incintă cu Muzeul Curtii Domnești.

Munţii Stânişoarei constituie o unitate bine individualizată în cadrul municipiului Piatra-Neamţ, cuprinzând doar extremitatea lor sudică. Culmea principală are o orientare generală NV-SE, conformă cu structura geologică. Aici predomină marnele, şisturile argiloase şi disodilice, acoperite uneori de depozite loessoide. Aceeaşi structură geologică o întâlnim şi pe dealul Cârloman, prelungirea vestică a Cozlei. Altitudinea maximă ajunge la 806 m în Vârful Prihodişte.

Cernegura (821 m altitudine) este cea mai înaltă dintre culmile ce înconjoară orașul Piatra-Neamț și oferă iubitorilor de natură mai multe trasee de drumeție, cu diferite puncte de acces. Pe cărările muntelui și pe traseul marcat în aplicația noastră se poate ajunge din zona podului Căprioara sau de pe drumul forestier care se desprinde din Aleea Tineretului, cu aproximativ 200 m înainte de intrarea în ștrand. Alte căi de acces sunt în zona satului Bâtca Doamnei. Indiferent de varianta aleasă, cărările destul de umblate ale Cernegurei sunt ușor accesibile drumeților, traseele fiind în general de dificultate redusă. 

Situat în partea de nord a orașului Piatra-Neamț, Dealul Cozla este o prelungire a Munților Stânișoarei, făcând parte din ultima treaptă a Carpaților. Cozla atinge înălțimea de 657 de metri în punctul numit ”Trei Coline” și 670 de metri la ”Trei Căldări”. Zona de la poalele Muntelui Cozla este considerată a fi vatra ”Târgului Pietrei” de altădată, aici fiind secole întregi cea mai mare densitate a populatiei, fapt ce a făcut ca însuși Ștefan cel Mare să aleagă locul pentru ridicarea Curții Domnești de la Piatra Neamț. Pe Cozla s-a aflat așezarea cucuteniană situată la cea mai mare altitudine cunoscută pentru acest tip de locuire din toată zona Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea pe acest munte au fost descoperite ape minerale care au reprezentat, pentru scurt timp însă, o importantă atracție. Tot aici s-au făcut descoperiri paleontologice în premieră în România. Astăzi muntele este  cunoscut mai ales pentru traseele de drumeție și pentru infrastructura turistică: telegondolă, telescaun, pârtie de schi. MAREA ÎMPĂDURIRE A DEALULUI COZLA Cozla a fost împădurită la începutul secolului XX, la câţiva ani după un dezastru natural care a marcat istoria acestui munte, dar şi a oraşului. „În noaptea de 30-31 mai 1897, în urma unor ploi mari, care au ţinut toată luna aceea, muntele a început să se surpe chiar din vârf, alunecând încet devale, acoperind sub el toate locuinţele oamenilor, cari, înspăimântaţi, au fugit scăpând doar cu viaţa acoperind în acelaşi timp şi cea mai mare parte din locul viran al primăriei, până aproape de stradă. Când a doua zi dimineaţă am văzut acest dezastru, un spectacol jalnic ni s-a înfăţişat ochilor: muntele surpat forma uriaşe crăpături, răpi şi prăpăstii adânci şi o enormă masă de pământ, amestecat cu stânci şi arbori desrădăcinaţi” povesteşte Dimitrie Hogea, fost primar al oraşului ( 1914-1918) în lucrarea ”Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ” În anul 1901, când ajunge primar Nicu Albu, acesta decide împădurirea muntelui si construcția unui parc pentru ca astfel să stăvilească furia apelor. Timp de 3 ani sute de oameni au lucrat pentru împădurirea muntelui, cu brazi și pini aduși de la Sinaia, de la Serele Regale. Efortul a fost considerabil atât pentru plantările propriu-zise, cât și pentru îngrijirea puieților, căci în perioadele de secetă localnicii duceau apă cu găleata pe munte pentru a-i uda. S-a construit apoi parcul cu zone de promenadă, cu pavilion și cazinoul bufet, inaugurarea oficială făcându-se cu mare fast pe 15 august 1904. Atunci Nicu Albu face memorabila afirmaţie ”A fost greu, dar am învins natura”. Construcțiile de lemn se aflau pe locul unde acum este restaurantul ”Colibele Haiducilor”, primele arzând în întregime la două decenii de la inaugurare. IZVOARELE TĂMĂDUITOARE DE PE COZLA În anul 1882, pe Cozla au fost descoperite izvoare de ape minerale cloruro-sodice şi sulfuroase, studiate la vremea respectivă de Petru Poni şi recomandate în tratarea afecţiunilor digestive şi circulatorii. Descoperirea inițială a fost făcută întâmplător. Aflat în vizită la un pacient din mahalaua Bordeie, doctorul Ștefan Predescu primește pentru degustare apă dintr-un bazin natural format în apropiere de casa gazdei. Doctorul își dă seama că pe munte se formase un depozit mineral salin și începe să cerceteze zona pentru a găsi un izvor. Sunt descoperite astfel 5 izvoare. Se constituie o comisie pentru studierea proprietăților curative ale apelor, după care este solicitat ajutorul savantului Petru Poni. Rezultatele studiilor privind eficacitatea curativă a apelor fiind pozitive, crește interesul pentru exploatarea lor. Datorită acestora, în 1889 orașul este recunoscut ca stațiune balneară. Apele minerale de pe Cozla au fost apreciate şi cu ocazia expoziţiei universale de la Paris, din anul 1900, când s-a obţinut o medalie de bronz. Deşi aceste ape au atras la Piatra Neamţ mii de turişti, în timp, exploatarea neraţională și alunecările de teren au dus la colmatarea lor. REZERVAȚIA PALEONTOLIGICĂ COZLA Pe Cozla și Pietricica au fost descoperiți primii pești fosili oligoceni din România în anii 1883-1885. Astfel studiul peștilor fosili de pe Cozla începe aproape concomitent cu cercetări similare din Vestul Europei. În Piatra-Neamt și împrejurimi au fost identificate 4 zone fosilifere: Cernegura, Pietricica, Cozla și Agârcia, din acest motiv zona fiind numită ”Acvariul de Piatra”. Pe Cozla, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, cu specii variate. Prezența acestora se datorează existenței aici în urmă cu 35 de milioane de ani a mării Paratethys, în care trăiau pești și scoici caracteristice zonelor subtropicale. Fosilele descoperite pot fi văzute la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț, care deține în continuare cea mai valoroasă colecție de pești oligoceni din țară și una din cele mai bogate din Europa. Datorită bogăției depozitelor oligocene, Muntii Cozla, Pietricica și Cernegura au fost declarați în 1971 rezervații paleontologice. Interesul cercetătorilor pentru studiul zonelor fosilifere din Piatra-Neamț este în continuare crescut, inclusiv străinii implicându-se în campanii de cercetare în regiune. CĂLDĂRILE URIAȘILOR, UNICE ÎN CARPAȚII ORIENTALI Un alt element de unicitate de pe Muntele Cozla este constituit de rezervația geologică aflată în punctul cu înălțimea maximă (aproximativ 670 de metri) numită ”Trei Căldări”, sau ”Căldările uriașilor”. Acestea sunt marmite eoliene, niște excavații cu dimensiuni de câteva zeci de centimetri (aproximativ 60 de cm ) create de acțiunea îndelungată a vântului, în condițiile unui climat aspru și rece. 

Drumul forestier pornește din dreptul Ștrandului din Piatra-Neamț și urcă pentru 2-3km spre direcția Vârfului Cernegura (821 m).

Esplanada peste râul Cuejdi este un proiect important de regenerare urbană realizat în trecut de conducerea Primăriei Municipiului Piatra-Neamț. Aceasta se află în centrul orașului, în proximitatea Spitalului Județean Neamț.

Această casă în stil neoromânesc a fost ridicată în anul 1927 în centrul orașului Piatra-Neamț.  Până în anul 2022 aici a funcționat un restaurant cu specific internațional, dar care a fost închis între timp. Proprietatea încă nu a fost vândută sau închiriată unui alt beneficiar, dar poate fi admirată de pe str.Paharnicul (nr.3) unde e situată.

IMPORTANT! 𝐆𝐚𝐥𝐞𝐫𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐀𝐫𝐭𝐚̆ 𝐋𝐚𝐬𝐜𝐚̆𝐫 𝐕𝐨𝐫𝐞𝐥 𝐏𝐢𝐚𝐭𝐫𝐚-𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦ – fără program de vizitare în perioada 19-20 aprilie 2024 în vederea realizării unor lucrări de dezinsecție și dezinfecție. Programul de vizitare se va relua luni, 22 aprilie, începând cu ora 10.00. Galeria de Artă „Lascăr Vorel” este un mic muzeu județean amplasat în centrul orașului, în proximitatea Hotelului Ceahlău. Aceasta a fost organizată în anul 1993 și găzduiește expoziții ale artiștilor contemporani. ACCESUL ESTE GRATUIT PROGRAM: Luni - Sâmbătă 10:00-18:00 Duminca este închis.

La Piatra Neamț, prima linie ferată a fost construită pentru a lega orașul de Bacău în baza legii din 15 mai 1882 și a fost pusă în circulație în 15 octombrie 1885. Prima gară a orașului fiind numită actual Gara Veche (situată în cartierul cu același nume). Clădirea Gării Vechi a fost ridicată după ce în 1893 se terminase normalizarea liniei Bacău – Piatra Neamț. Inițial, calea ferată a fost construită cu ecartament de 1.000 mm., iar clădirea de călători – inaugurată la 15 februarie 1885, a fost de tipul terminus. Aducerea liniei la un ecartament normal de 1.456 mm a fost realizată de antrepriza inginerului I. Bacalu din Piatra Neamț, iar lucrările au fost conduse de către inginerul Romulus Băiulescu. Actuala gară Piatra-Neamț a fost inaugurată pe 2 octombrie 1913 și este un important și valoros monument istoric, fiind opera antreprenorului italian Carol Zane, cel care a ridicat și alte construcții în oraș: Teatrul Tineretului, Biserica Precista, Muzeul de Artă și actualul sediu al Muzeului Cucuteni. Un moment cu adevărat important care a avut în prim-plan Gara CRF Piatra-Neamţ a fost atunci când celebrul cineast Francis Ford Coppola avea să filmeze aici, în anii 2005-2006, mai multe scene din filmul "Tinereţe fără tinereţe''.

Nicu N. Albu (1853-1908) a fost un important om de afaceri și politician român - primar, prefect, deputat, senator, cetățean de onoare (post-mortem) al municipiului Piatra Neamț (1996). Noua grădină publică de la baza dealului Cozla, ce îi va purta numele, este în plin proces de realizare în spațiul vechii grădini zoologice. Aceasta va deveni un loc valoros dedicat atât comunităţii locale, cât și turiștilor din oraș. În acest articol găsiți mai multe detalii.

Hanul Ancuței este un vestit han turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri europene ce străbat România (E85), la o distanță de 27 km de municipiul Roman și 40 km de municipiul Piatra-Neamț. Ca localizare, el se află în comuna Tupilați. Hanul a fost ridicat la începutul secolului al XVIII-lea (anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, Suceava sau Iași. Hanul Ancuței a devenit celebru prin plasarea aici a acțiunii din volumul Hanu-Ancuței (compus din 9 povestiri), publicat în anul 1928 de marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961). În prezent, Hanul Ancuței reprezintă unul dintre cele mai vizitate restaurante din județ. De asemenea, e bine de știut că aici există și spații de cazare, dar și că se organizează diverse evenimente private sau pentru publicul larg.

“LA CAIACE” este fără doar și poate o activitate turistică de neratat! Deschis pe malul lacului Bâtca Doamnei, La Caiace este un concept relativ nou care a pus Piatra-Neamț pe lista oraşelor care au spaţii neconvenţionale destinate relaxării şi regăsirii de sine. La Caiace este un spaţiu în aer liber, amenajat în stilul spaţiilor „nature friendly”. E acel loc unde pietrenii, turiştii, artiştii, sportivii, fotografii se adună în zilele frumoase ca să îşi petreacă un timp preţios departe de oraş. Conceptul în sine propune programe de sport și evenimente inedite, gândite ca o alternativă de petrecere a timpului liber, activități educative, culturale, sportive și de relaxare. Odată ce căldura se instalează pe deplin, iar soarele începe să se arate, în toată splendoarea sa, cuvântul de ordine devine outdoor. Proiectul „La Caiace” este inițiat de Maia Outdoor și Asociația FII ACTIV, susținători ai programelor de distracţie pentru copii şi părinţi, pentru cei ce vor să cucerească parcul din faţa blocului, dar şi pe cei ce ţintesc către vârfurile cele mai înalte.

Lacul Batca Doamnei este situat la o altitudine de 325 metri si reprezinta o zona importanta a orasului Piatra Neamt. Pe langa scopul de protectie impotriva viiturilor din sezonul ploios, el are si un puternic caracter turistic, oferind vizitatorilor privelisti minunate. De aici, poti admira intr-o parte panorama orasului, iar de cealalta parte, Muntele Ceahlau in toata splendoarea sa. Format in anul 1962 prin bararea raului Bistrita si indiguirea laterala, pe partea stanga, a unui perimetru din albia majora a raului, lacul Batca Doamnei are o suprafata de 235 ha, lungime maxima 3200 m, latime maxima 1050 m si adancime maxima 15,5 m. Acesta este alimentat cu apa din lacul de baraj Izvoru Muntelui-Bicaz, prin intermediul canalului de aductiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adauga paraul Doamna, afluent de dreapta al lacului si vechiul curs al raului Bistrita care are un debit foarte redus.  Foarte aproape de lac se afla dealul cu acelasi nume, Batca Doamnei, unde se gasesc si ruinele Cetatii Dacice. Acest lac antropic, alaturi de lacurile Pangarati si Vaduri, reprezinta o zona deosebita pentru pasarile ce se deplaseaza pe culoarul de migratie est-carpatic si constituie o veriga importanta in pastrarea biodiversitatii si a habitatelor naturale pentru toata zona estica din continentul European. Lacul, datorita suprafetei mari, ofera conditii de iernat unui numar mare de pasari. In ultimii ani, pe acest lac au iernat populatii de corcodel cu gat negru, corcodel cu gat rosu, ferestras mare, ferestras motat si ferestras mic. Pe langa aceste specii, in luna noiembrie, se pot observa pe lacul Batca Doamnei exemplare de cormoran mare care poposec aici in timpul migratiei.

Lacul Cuejdel este cel mai mare lac de baraj natural din țară și unul din cele mai tinere, fiind format în urma unor alunecări masive de teren, pe o suprafață de aproximativ 35 ha în urmă cu aproximativ trei decenii. Alunecările de teren succesive s-au produs între anii 1978 -1991, cauzele fiind precipitațiile abundente și un cutremur de pământ. Date fiind structura rocilor din zonă și înclinația mare a pantei, nu este exclus ca în viitor să se producă și alte fenomene și să continue formarea de lacuri. Lacul are o suprafaţă de 12 ha, 1 km lungime, 102 m lăţimea medie şi aproximativ 7,5 m adâncime. Datorită formei sale mai este numit şi Lacul Crucii. Pitorescul peisajelor și sălbăticia locurilor fac din acest colț de rai o atracție pentru toți iubitorii de natură și de călătorii, dar mai ales pentru pasionații de fotografie. În anul 2004 zona a fost declarată arie protejată de interes național. Rezervația Naturală Lacul Cuejdel cuprinde luciul de apă și suprafețe forestiere adiacente. Rezervația se află pe teritoriul Ocolului Silvic Gârcina și este administrată de Direcția Silvică Neamț. E bine de știut că în rezervație sunt interzise camparea, focul deschis, pescuitul sportiv. De asemenea, în prezent nu mai este permis accesul auto până la lac, dar sunt posibile oricând drumeții pe jos sau cu bicicleta. Recomandările privind comportamentul turiştilor se regăsesc şi pe panouri informative. În cazul grupurilor organizate mai mari de 10 persoane trebuie solicitat un aviz de acces de la Ocolul Silvic Gârcina. (tel/fax: 0233242270 sau e-mail: gircina@neamt.rosilva.ro) La Lacul Cuejdel se poate ajunge pe cel puțin două trasee, distanţa de la Piatra-Neamţ până la lac fiind de aproximativ 25 de km. Cel mai cunoscut traseu este cel prin comuna Gârcina, sat Cuejdiu. De la bariera unde se poate lăsa mașina se ajunge la lac în aproximativ o oră – o oră și jumătate, traseul fiind marcat şi destul de ușor de parcurs. A doua variantă este prin comuna Crăcăoani, traversând satele Magazia și Cracăul Negru. Acest traseu poate fi parcurs atât pe jos cât şi cu bicicleta. 

Supranumit şi „Marea dintre Munţi”, Izvorul Muntelui din județul Neamț este cel mai mare lac antropic de pe râurile interioare ale României şi singurul lac de interior pe care se serbează „Ziua Marinei”. Lacul se intinde pe circa 35 km lungime, la poalele Masivului Ceahlău, volumul apei susţinut de impresionantul baraj înălţat în anii 1950-1960 poate ajunge până la 1250 milioane mc.

Lacul Porcului de pe dealul Cozla este de fapt o baltă micuță alimentată de ploi, unde se adapă animalele pădurii. Pe mal pot fi zărite adesea urme de cervide, însă cel mai probabil vin aici și mistreți. Cel mai probabil de la aceștia vine denumirea lacului. Acest lac e înconjurat de o superbă pădure de fag și se află pe traseul omologat „Trei Căldări” din Piatra-Neamț. Foto via www.bloguldecalatorii.ro

Lacul Roșu este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, cu o magnitudine de 6,9. Acesta se află la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la intersecția dintre județele Neamț și Harghita, la o distanța de 10 km de Bicaz-Chei (Neamț) și de 26 km de Gheorgheni (Harghita). Lacu Roșu a devenit în timp și o importantă stațiune turistică. Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală.

Lacul Reconstrucția se află în orașul Piatra-Neamț, în imediata apropiere a Podului Căprioara. Acesta a fost construit antropic în anii 60' alături de barajul cu același nume, având o suprafața de 10 ha și un volum de circa 250.000 mc. De aici se desprinde canalul hidrotehnic Bistrița ce continuă în direcția Bacău.

Lacul Bâtca Doamnei din Piatra-Neamț, la care se adaugă și cele de la Pângărați și Vaduri (spre Bicaz), au devenit de-a lungul timpului atracții principale de weekend atât pentru turiștii care vizitează zona, cât și pentru localnici deopotrivă, datorită frumuseții speciilor de păsări pe care le pot întâlni aici: lebăda mută sau lebăda cu ciocul roșu, la care se adaugă și rața mare, corcodelul și alte păsări migratoare. Lacurile menționate sunt situate pe cursul mijlociu al râului Bistrița și oferă, alături de clima propice și resursele trofice bogate, condiții prielnice de iernat pentru aceste specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în luna octombrie și se termină cel târziu în luna martie, însă unele exemplare aleg să nu plece, putând fi admirate în tot cursul anului. 

Misiunea unui liceu de arte nu se reduce doar la transmiterea de cunoştinţe și abilități. O asemenea școală vocațională urmărește formarea unor personalităţi care, printr-o selecție bazată pe talent, studiu asiduu și rezultate evidente, să trăiască arta și s-o poată face iubită de oameni. Necesitatea unei școli cu profil artistic a părut firească, în Piatra-Neamț, după 1990. Orașul dintre munți și toate împrejurimile Neamțului aveau bogate tradiții folclorice și literare, vizibile public încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din Roman pornise celebrul dirijor Sergiu Celibidache, din Piatra-Neamț plecaseră spre alte zări pictorul avangardist Victor Brauner, peisagista Iulia Hălăucescu și, mai târziu, cunoscuta soprană Elena Botez (întoarsă ca redutabilă profesoară de canto în urbea natală, după încheierea activităților concertistice pe marile scene). Încă din anii 1970 a funcționat, oricum, o școală populară de artă exact în același corp de clădire în care astăzi există liceul, o școală care acoperea în bună măsură nevoile vocaționale ale elevilor și tinerilor din zonă. Liceul de Arte din Piatra-Neamţ, așadar, a fost înfiinţat pe data de 1 septembrie 1991, având sediul central în Strada Peneş Curcanul nr. 6, dar funcționând, pentru început provizoriu, în lipsa altor săli disponibile, în corpuri de clădire din diferite alte licee (Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”). Denumirea unităţii şcolare a fost modificată în anul 2004 (24 aprilie), din „Liceul de Artă, Piatra-Neamţ” în „Liceul de Artă "Victor Brauner"”, iar de la 1 septembrie 2012 în „Liceul de Arte "Victor Brauner", Piatra-Neamț”. Liceul dispune astăzi de 4 clădiri situate în trei corpuri, în cadrul cărora tipul de educaţie oferit copiilor este armonizat dimensiunii vocaţionale. Astfel, Corpul „A”, din str. Peneş Curcanul, nr. 6 cuprinde un număr de 30 cabinete (pentru cursuri individuale) şi 3 săli de clasă (pentru cursurile colective) în care se instruiesc elevii din specialitatea muzică, îndrumaţi de 45 de cadre didactice, majoritatea titulare, cu toate gradele didactice date, unii metodiști, unii masteranzi, doctoranzi sau posesori ai titlului de „doctor”. Sala studio „Theodor Macarie” (cu 120 de locuri, dispuse jos și la balcon) funcționează și ca sală de concerte, și ca sală de festivități. În aceste spații își desfășoară activitatea secţiile: interpretare instrumentală, interpretare vocală (canto clasic), folclor (instrumente populare şi canto tradiţional românesc). În cadrul secţiei instrumentale se studiază un număr de 15 instrumente ale orchestrei simfonice (pian, vioară, violă, violoncel, contrabas, chitară, flaut, oboi, clarinet, saxofon, fagot, trompetă, corn, trombon, percuţie) dar şi 3 ale muzicii tradiţionale româneşti (nai, ţambal, acordeon). Disciplinele de cultură generală se studiază în cele 2 clădiri ale Corpului „B", situate pe Bd. Decebal, nr. 48. Ele dispun de un număr de 8 săli de clasă, între care laborator TIC, cabinet metodic, cabinet medical, bibliotecă (cu peste 9000 de volume), sală de sport. În acestea activează elevii liceului sub îndrumarea a 28 de cadre didactice competente (cele mai multe cu gradele I și II, două cu doctorat). Elevii sunt structuraţi pe 20 clase: 1 clasă pregătitoare, 4 clase învăţământ primar (muzică), 8 clase învăţământ gimnazial (clase de arte vizuale şi clase muzică, câte una de fiecare nivel), 8 clase învăţământ liceal (4 clase arte vizuale şi 4 clase muzică, la fel ca la gimnaziu, câte una de fiecare nivel). Elevii îşi desfăşoară activitatea pe parcursul unei zile în 2 schimburi. Activitatea specializărilor de la arte vizuale se desfăşoară în Corpul „ C " din str. Alexandru cel Bun nr. 2, clădire de patrimoniu care cuprinde un număr de 7 ateliere în care se instruiesc elevii organizați pe grupe, sub îndrumarea unui număr de 8 profesori. Specializarea ”arte vizuale” cuprinde secţiile: artă monumentală, pictură de şevalet, design vestimentar, imprimerie, sculptură. Sursa și informații suplimentare: www.liceulbrauner.ro

Mănăstirea Agapia este aşezată pe valea pârâului Agapia şi este străjuită din toate părţile de munţi înalţi şi păduri seculare, iar în partea de jos, de livezi şi grădiniţe cu flori, ce împodobesc casele şi curţile călugăriţelor, constituind un peisaj pitoresc. Frumoasa mănăstire este împodobită spre nemurire de sfinţii pictaţi de Nicolae Grigorescu între anii 1858 – 1861.  Această mănăstire din Neamț este singura așezare monahală din țară care poartă numele de „dragoste creștină" - grecescul „agapis". Se spune că mănăstirea și-a preluat numele de la Sihastrul Agapie care, conform tradiției, ar fi ridicat în secolul al XIV-lea, în această zonă retrasă a Neamțului, o bisericuță din lemn. Numele acestui călugăr a fost preluat apoi și de munții care înconjoară mănăstirea, dar și de pârâu și de așezarea din vale. COLECȚIA MĂNĂSTIREASCĂ DE LA AGAPIA In anul 1927, s-a infiintat in cadrul Manastirii Agapia cel dintai muzeu manastiresc care cuprinde nu numai obiecte de cult si arta religioasa, ci si obiecte de arta laica: tesaturi, cusaturi, sculpturi in lemn, podoabe si alte obiecte de arta provenite din diferite zone ale tarii. Expozitia muzeului de la Manastirea Agapia s-a amenajat in 4 sali spatioase si 2 sali de trecere iar exponatele au fost selectate si potrivite pe tematica colectiei. Veti gasi aici lucrarile originale ale celebrului pictor Nicolae Grigorescu. Foto via https://viziteaza-romania.com/

Mănăstirea Bistrița, zidită de domnitorul Alexandru cel Bun în anul 1406, este o mănăstire ortodoxă de o foarte mare valoare istorică și arheologică. De această ctitorie își leagă numele și alți voievozi moldoveni importanți: Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Fiind situată la aproximativ 8 kilometri mai spre vest de orașul Piatra-Neamț, mănăstirea a dăinuit timp de peste șase veacuri la adăpostul pădurilor ce o acoperă, înfruntând, ca toate lăcașurile noastre de credință și cultură, greutățile și încercările istoriei. SCURT ISTORIC: - La început, aici a fost o mică și modestă biserică din lemn, la care au slujit probabil ucenici ai lui Nicodim. - Mănăstirea Bistrița a fost zidită înainte de anul 1407 (prima atestare documentară) de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care a înzestrat-o cu sate, moșii și odoare scumpe.  - În anul 1498, Ștefan cel Mare a zidit un turn clopotniță, cu paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan Domnesc de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică și iconografică, care se păstrează până astăzi.  - În 1546, Petru Rareș a renovat mănăstirea și a construit un zid împrejurul ei.  - În anul 1554, Alexandru Lăpușneanu a renovat mănăstirea complet. - În 1814 se execută frontonul bisericii, iar la 1878 se adaugă cerdacul de pe latura sudică. „Personalități de seamă, cu nume de rezonanță, au fost îngropate aici, la Bistrița. În camera ctitorilor se odihnesc, în somnul lor de veci, Alexandru cel Bun și Doamna Ana, soția lui (piatra funerară ar fi fost pusă de Ștefan cel Mare), doi dintre copiii lui Ștefan cel Mare (Alexandru, rănit în luptele de la Războieni, și Ana, sora lui), fiica lui Petru Rareș (ambițioasa eroină a cunoscutei nuvele a lui Al. Odobescu). În pronaos se află mormintele lui Ivașcu Golescu (din 1584). Până și în pridvorul îngust se află un mormânt, al mitropolitului Atanasie (1632). Momentele funerare aflate la Bistrița sunt sculptate și multe poartă ornamente caracteristice stilului gotic. Ușa din lemn masiv de tei este sculptată cu motive vegetale. În pridvor se mai văd fragmente de pictură originală datând din 1590.” descria scriitorul Victor Nămolaru, în cartea sa „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț” (anul 1969).

Mănăstirea Neamț este cea mai veche și însemnată mănăstire nu doar din județ, ci din toată regiunea Moldovei, fiind denumită și „Ierusalimul Ortodoxiei Române”.  Mănăstirea este atestată documentar din anul 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte.  Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul „Înălțarea Domnului”.  În biserica se afla Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată în anul 665 in Israel, pe care domnitorul Alexandru cel Bun a primit-o in dar de la Împaratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul. Aici se mai află și cea mai veche bibliotecă mănăstirească cu peste 18.000 de volume și o impresionantă colecție muzeală. 

Mănăstirea Pietricica poartă hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului” și este o mănăstire de călugări înfiinţată în anul 1994. Obștea este formată din 6 credincioși, stareţul fiind Protos.Neofit Amariei.

Manastirea Secu este o vatra de traire duhovniceasca a carei vechime se ridica la aproape 500 de ani. Pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Pârâului Secu, în jurul anului 1500 se aseaza un grup de sihastri care cu timpul, vor întemeia în anul 1530 sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima. Domnitorul Petru Rares a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost îngradit cu zid de piatra la anul 1550 de Elena, sotia voievodului si de fiii sai, zid din care se mai pastreaza o mica parte la intrarea în manastire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde era poarta de intrare în schit si clopotnita acestuia. Acelasi domnitor Petru Rares, în prima lui domnie, a întarit stapânirea asupra pamânturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruind aceste pamânturi spre folosire calugarilor de pe valea Pârâului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre începuturile Manastirii Secu aminteste ca pâna în anul 1910 se afla pe zidul clopotnitei din manastire, în nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care s-a deteriorat prin macinare din cauza asprimii vremurilor. În vremea voievozilor Alexandru Lapusneanul (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul Zosima mai primeste câteva danii spre folosinta si întretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri. Spre sfârsitul veacului al XVI-lea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit în pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt. Sursa informațiilor și mai multe detalii găsiți pe https://manastireasecu.ro/

Situată din punct de vedere jurisdicţional-administrativ în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-Arhiepiscopia Iaşilor şi din punct de vedere geografic în judeţul Neamţ, Mănăstirea Varatic constituie una dintre cele mai cunoscute şi vizitate monumente ale acestui judeţ şi totodată cea mai mare aşezare monahală feminină din ţara noastră. Aceasta a fost fondată de maica Olimpiada în anul 1785.  Amplasată într-un cadru natural deosebit, la o altitudine ce nu depăşeşte 460m, într-o mică depresiune flancată la miazănoapte de dealul Filiorul, la apus de înalta culme Dealul Mare, iar la miazănoapte de scunde coline, Varaticul se bucură de o climă blândă de-a lungul întregului an, fapt care a împrimat probabil şi denumirea locului. Peisajul specific zonei submontane - cu pajişti întinse şi păduri dese de brad este îmbogăţit de modestele case mănăstireşti, risipite de-a lungul unor înguste sau mai generoase poteci şi învăluite de flori şi livezi roditoare, în mijlocul cărora se înalţă zveltă silueta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, secondată bisericuţe „Sf.Ioan Botezătorul” şi „Schimbarea la Faţă”. Toate aceste elemente concură la farmecul blajin al acestei aşezări monahale, veritabil sat mănăstiresc, care este „pe de-o parte o prelungire a satului românesc, o punte de legătură între lumea de dincolo de hotarele acestei aşezări şi aceea care a acceptat voturile monahale, iar pe de alta, o deschidere spre lume, spre viaţă, spre semeni.” Vatră monahală, relativ nouă, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Varaticul continuă firul monastic a două aşezări mănăstireşti mai vechi - Boiştea şi Topoliţa. Dacă mănăstirea Boiştea, apare menţionată întâia oară într-o „carte” a domnitorului Ştefan al II-lea, datată 6 iunie 1446, în schimb mănăstirea Topoliţa ia naştere prin fenomenul „roirii monahale”, constând în strămutarea monahiilor de la Boiştea, pe la jumătatea secolului al XVI-lea.