NORA

după Henrik Ibsen
adaptare de Ionuț Sociu (după traducerea realizată de Radu Polizu-Micșunești și Florin Murgescu)

DISTRIBUȚIA:

NORA: Elena Popa
TORVALD: Ștefan Huluba/Andrei Merchea-Zapotoțki
DR. RANK: Dan Grigoraș
DOAMNA LINDE: Cătălina Eșanu
KROGSTAD: Emanuel Becheru
DOICA: Gina Gulai
SERVITOAREA: Andreea Asavei (figurație)
COPIII: Elena Sofia Gâțu/ Sarah Isăcescu; Timotei Ceaușu/ Tudor Mușat

concept și regie: Ciprian V. Nechita
scenografie: Alina Herescu
asistent de scenografie: Aurel Asanache
coregrafie și mișcare scenică: Alice Veliche
video mapping: Andrei Botnaru și Radu Marțin
lighting design: Costi Baciu
grafică afiș: Romulus Boicu
foto afiș: Cornel Miftode


E mai bine să fii „ciorcârlia mea“ în colivia unui cămin confortabil, în care ești un prețios obiect de decor pentru stăpânul casei, sau să pleci, înfruntând frigul iernii, adică lumea, pentru a descoperi cine ești și ce poți?

Conform statisticilor întocmite de The Center for Ibsen Studies din Oslo, piesa NORA rivalizează cu HAMLET în ceea ce privește numărul de montări din întreaga lume. Celebritatea se datorează în primul rând vizionarismului lui Ibsen, care, prin această piesă montată pentru prima dată în 1879, devansează cu aproape 100 de ani gândirile filozofice și sociologice care au militat pentru schimbarea statutului femeii ca ființă umană subordonată bărbatului. Ibsen a avut intuiția că această schimbare este posibilă doar dacă femeile conștientizează că trebuie să se elibereze de prejudecățile privind fragilitatea lor.

Conceptul propus de regizorul Ciprian V. Nechita, transpus în adaptarea textuală realizată de Ionuț Sociu, mizează pe evidențierea relațiilor dintre personajele feminine, care se potențează unele pe altele. Discuțiile confesive cu doica sa și cu doamna Linde, colega de școală, sunt tot atâtea prilejuri pentru Nora de a descoperi adevăruri despre sine. Energica Nora este catalizatorul care-i determină pe toți cei din jurul ei la o benefică autochestionare privind autenticitatea cu care își trăiesc viața, iar Krogstad este investit, în plus față de personajul lui Ibsen, cu ipostaza de narator care pune sub lupă diverse derapaje, ce țin de latura întunecată pe care o avem fiecare dintre noi. Impostura, diferențele claselor sociale, moartea celor apropiați sunt teme ce modelează spectacolul.

În ce măsură ne este afectat prezentul de acel trecut pe care-l dorim îngropat? Cât influențează banii viața de cuplu? Proverbiala putere masculină barează trauma părăsirii? Sunt întrebări – temă ale acestui spectacol care urmărește îndeaproape universul lui Ibsen, guvernat de convingerea că fiecare dintre noi are responsabilitatea de a-și trasa propriul parcurs moral, urmând valorile care îl reprezintă, mai degrabă decât de a respecta orbește normele sociale. Dacă întrebările relevante conțin jumătate din răspuns, acest spectacol este o invitație la dialog asupra relației dintre bărbați și femei, din prezent, la aproape 150 de ani de la scrierea piesei NORA.

(Raluca Naclad, consultant artistic)