Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (Schitul Doamna)
Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (Schitul Doamna)

Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (Schitul Doamna)

Strada Nucului, Piatra Neamț, Romania

Despre

În cuprinsul parohiei se află şi fostul schit ,,Sf. Apostoli Petru şi Pavel’’, care a aparţinut de Mănăstirea Bistriţa, dar care până în anul 1989 a fost biserică de mir.

Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Schitul Doamna), i se mai spune şi „schitul de peste vale”. Printre vechile biserici care împodobesc astăzi municipiul Piatra-Neamţ se numără fără îndoială, şi Biserica Doamna, ale cărui ziduri imaculate străjuiesc un mic platou din dreapta Bistriţei, sub poalele împădurite ale Cernegurei. Edificiul impresionează de la prima vedere prin dimensiunile sale reduse şi prin simplitatea sa, semn că a fost ridicat pentru a servi nevoilor de credinţă şi evlavie ale unei obşti monahale cu un număr restrâns de vieţuitori.

Zidurile puternice, care depăşesc uneori grosimea de 1,5 m, se înalţă după obişnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate şi care prezintă la exterior câte trei faţete plane îmbinate în unghi. Acoperişul în două ape, uşor evazat deasupra absidei altarului, se desfăşoară unitar până la clopotniţa scundă ce se înalţă la extremitatea vestică, deasupra intrării originare” (M. Dragotescu – 2003). În momentul primei sfinţiri biserica a avut o singură încăpere, şi mult mai târziu s-au adăugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei şi veşmântăria de pe latura sudică, în dreptul absidei altarului.

Pridvorul îngust este acoperit cu o boltă stelară susţinută de patru perechi de nervuri, ce contrastează cu puritatea stilistică a bolţii semi-cilindrice a naosului, care se întinde inclusive deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor, iar deasupra ieşirii din naos se află un mic cafas ce asigură accesul în clopotniţă, Restaurată în anii 1991-1993, i se mai adaugă un pridvor pe latura sudică.

Biserica Doamna nu a avut pictură nici în interior nici în exterior. Cea interioară a fost realizată între anii 1995-1998. Deasupra intrării în pridvor s-au executat recent două medalioane în mozaic cu portretele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

În schimb, catapeteasma executată din trei dulapi de proporţii impresionante, etalează întreaga gamă de motive sculptural caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenţa masivă a elementelor decorative preluate din arta populară a Văii Bistriţei.

Registrele superioare cuprind icoane zugrăvite direct pe scânduri iar cele de la bază icoane detaşabile, separate prin colonete miniaturale, artistic sculptate. Motivele vegetale stilizate domină cu autoritatea câmpurilor dintre icoane şi o mare parte din suprafaţa uşilor împărăteşti, iar chipurile sfinţilor, pictate de Mihai Zugravul, se impugn prin expresivitate şi printr-o fericită îmbinare a culorilor.

Următoarea inscripţie aflată chiar pe iconostas oferă şi precizia cronologică necesară datării acestei creaţii cu incontestabile calităţi artistice: „Această sfântă catapeteasmă s-a făcut prin sârguinţa Cuvioşiei Sale Kir Kalestru ieromonah şi duhovnic al acestui schit, la leat 1802”.

În legătură cu datarea monumentului, este greu de precizat anul zidirii, dată fiind lipsa oricărei menţiuni epigrafice sau documentare care să-l amintească. De un mare ajutor în datarea aproximativă a Schitului Doamna ne este inscripţia de pe crucea de piatră care s-a păstrat ca document de patrimoniu în dotarea bisericii: „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu ieromonah Mitrofan, de care este făcută Sfânta biserica aceasta” fapt ce indică data morţii ctitorului la 6 decembrie 1790. Rezultă deci că biserica s-a zidit anterior acestui an, probabil 1789 (?), catapeteasma fiind montată ulterior de ieromonahul Kalistru, succesorul ctitorului Mitrofan.

Istoricul Marcel Dragotescu (2003), arată că „ţinând seama de specificul vieţiii sihaste româneşti şi de evoluţia altor lăcaşuri monahale din Moldova şi din zonă, considerăm că Schitul Doamna s-a construit încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea pe această vatră, folosind o mică bisericuţă de lemn, pentru ca apoi, între anii 1788-1790, să se ridice actual biserică de zid”. În favoarea acestui punct de vedere pledează şi cărţile liturgice care s-au mai păstrat, cele mai vechi datând din perioada 1760-1785: o Evanghelie tipărită în perioada 1762, cu o însemnare scrisă cu litere chirilice pe mai multe pagini, un Octoih editat la Bucureşti în 1774 şi un Triod apărut la Râmnic în 1784.

Credit foto & text: www.monumenteneamt.ro

ATRACȚII TURISTICE

Biserici și mănăstiri Clădiri istorice

Alte sugestii

4.0 1 recenzie
Casa Paharnicului din Piatra-Neamț este o cladire cu ziduri masive, pe un singur nivel, construită in stilul arhaic al hanurilor cu curte interioara de secol XIX și adăpostește încă mistere nelămurite nici astăzi de specialiștii sau administratorii nemțeni. „Casa Paharnicului este cunoscută si sub numele de Hanul Paharnicului, numit astfel după rangul proprietarului, D.C. Gheorghiadis, care conform Foii Oficiale a Principatelor Moldovei din 1853, a fost inaintat spătar, iar mai târziu sedar, stolnic, caminar și paharnic. Acestea erau case vechi, bătrânești, cu parter și etaj, construite după moda veche, cu balcoane și beciuri, cu ogradă încăpătoare, servind mai mult ca depozite de produse. Parterul prezintă un portic din stâlpi masivi și arcade plate de zidărie, ca și beciul în întregime boltit. La etaj regăsim cerdacul, larg și solid, sprijinit de stălpi. Temelia din piatră și zidărie este impresionantă ca grosime. Spațiul interior a suferit compartimentari ulterioare si restaurări, care să corespundă actualului scop comercial”, spune monografistul Mihail Apavalaoaie, intr-un studiu publicat in anul 2005. Sursa: www.monumenteneamt.ro
Strada Paharnicului, Piatra Neamț 610011, Romania
Poșta Română a redat pe 18 noiembrie 2022 clienților săi un sediu monument istoric din Piatra-Neamț, Acesta se află pe strada Alexandru cel Bun, nr.21, și fusese închis timp de 12 ani. În această clădire și-au reluat activitatea OJP Neamț, OPD Piatra Neamț și OP 1 Piatra Neamț. Acest sediu de patrimoniu al Poștei Române a fost construit în perioada 1930-1932. El a fost scos din regimul de lucru cu publicul întrucât erau necesare lucrări de investiții care au fost demarate în luna ianuarie 2022. Valoarea acestor lucrări s-a ridicat la aproximativ 2,7 milioane de lei fără TVA. S-a intervenit la arhitectura interioară, exterioară, acoperiș, instalații electrice, termice și sanitare. La inaugurarea noii subunități poștale a fost prezent și Directorul General al Poștei Române, Valentin Ștefan: “Anul acesta s-au realizat cele mai mari investiții pentru Poșta Română din ultimii ani. Ne-am dorit să redăm această clădire simbol clienților noștri din Piatra Neamț, aceasta fiind cea mai mare investiție finalizată din patrimoniul companiei. Avem sedii frumoase în toată țara, multe dintre ele cu nevoi serioase de intervenție. Personal, cred că trebuie să tratăm cu respect genul acesta de clădiri istorice și să le conservăm cu grijă la fiecare detaliu”. Astfel, începând de la finalul anului trecut, la Oficiul Poştal 1 Piatra-Neamț care deserveşte, la cele 6 ghişee, atât persoanele fizice, cât și juridice, clienții sunt aşteptați într-un sediu dotat cu toate facilităţile, pentru a eficientiza fluxul de lucru şi timpii de aşteptare, calitatea serviciilor fiind îmbunătăţită. În egală măsura, acest palat al poștei este și o atracție turistică.
Str. Alexandru cel Bun 21, Piatra Neamț, Romania
Misiunea unui liceu de arte nu se reduce doar la transmiterea de cunoştinţe și abilități. O asemenea școală vocațională urmărește formarea unor personalităţi care, printr-o selecție bazată pe talent, studiu asiduu și rezultate evidente, să trăiască arta și s-o poată face iubită de oameni. Necesitatea unei școli cu profil artistic a părut firească, în Piatra-Neamț, după 1990. Orașul dintre munți și toate împrejurimile Neamțului aveau bogate tradiții folclorice și literare, vizibile public încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din Roman pornise celebrul dirijor Sergiu Celibidache, din Piatra-Neamț plecaseră spre alte zări pictorul avangardist Victor Brauner, peisagista Iulia Hălăucescu și, mai târziu, cunoscuta soprană Elena Botez (întoarsă ca redutabilă profesoară de canto în urbea natală, după încheierea activităților concertistice pe marile scene). Încă din anii 1970 a funcționat, oricum, o școală populară de artă exact în același corp de clădire în care astăzi există liceul, o școală care acoperea în bună măsură nevoile vocaționale ale elevilor și tinerilor din zonă. Liceul de Arte din Piatra-Neamţ, așadar, a fost înfiinţat pe data de 1 septembrie 1991, având sediul central în Strada Peneş Curcanul nr. 6, dar funcționând, pentru început provizoriu, în lipsa altor săli disponibile, în corpuri de clădire din diferite alte licee (Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”). Denumirea unităţii şcolare a fost modificată în anul 2004 (24 aprilie), din „Liceul de Artă, Piatra-Neamţ” în „Liceul de Artă "Victor Brauner"”, iar de la 1 septembrie 2012 în „Liceul de Arte "Victor Brauner", Piatra-Neamț”. Liceul dispune astăzi de 4 clădiri situate în trei corpuri, în cadrul cărora tipul de educaţie oferit copiilor este armonizat dimensiunii vocaţionale. Astfel, Corpul „A”, din str. Peneş Curcanul, nr. 6 cuprinde un număr de 30 cabinete (pentru cursuri individuale) şi 3 săli de clasă (pentru cursurile colective) în care se instruiesc elevii din specialitatea muzică, îndrumaţi de 45 de cadre didactice, majoritatea titulare, cu toate gradele didactice date, unii metodiști, unii masteranzi, doctoranzi sau posesori ai titlului de „doctor”. Sala studio „Theodor Macarie” (cu 120 de locuri, dispuse jos și la balcon) funcționează și ca sală de concerte, și ca sală de festivități. În aceste spații își desfășoară activitatea secţiile: interpretare instrumentală, interpretare vocală (canto clasic), folclor (instrumente populare şi canto tradiţional românesc). În cadrul secţiei instrumentale se studiază un număr de 15 instrumente ale orchestrei simfonice (pian, vioară, violă, violoncel, contrabas, chitară, flaut, oboi, clarinet, saxofon, fagot, trompetă, corn, trombon, percuţie) dar şi 3 ale muzicii tradiţionale româneşti (nai, ţambal, acordeon). Disciplinele de cultură generală se studiază în cele 2 clădiri ale Corpului „B", situate pe Bd. Decebal, nr. 48. Ele dispun de un număr de 8 săli de clasă, între care laborator TIC, cabinet metodic, cabinet medical, bibliotecă (cu peste 9000 de volume), sală de sport. În acestea activează elevii liceului sub îndrumarea a 28 de cadre didactice competente (cele mai multe cu gradele I și II, două cu doctorat). Elevii sunt structuraţi pe 20 clase: 1 clasă pregătitoare, 4 clase învăţământ primar (muzică), 8 clase învăţământ gimnazial (clase de arte vizuale şi clase muzică, câte una de fiecare nivel), 8 clase învăţământ liceal (4 clase arte vizuale şi 4 clase muzică, la fel ca la gimnaziu, câte una de fiecare nivel). Elevii îşi desfăşoară activitatea pe parcursul unei zile în 2 schimburi. Activitatea specializărilor de la arte vizuale se desfăşoară în Corpul „ C " din str. Alexandru cel Bun nr. 2, clădire de patrimoniu care cuprinde un număr de 7 ateliere în care se instruiesc elevii organizați pe grupe, sub îndrumarea unui număr de 8 profesori. Specializarea ”arte vizuale” cuprinde secţiile: artă monumentală, pictură de şevalet, design vestimentar, imprimerie, sculptură. Sursa și informații suplimentare: www.liceulbrauner.ro
Strada Peneș Curcanul 6, Piatra Neamț, Romania
Instituţia de învăţământ cunoscută astăzi sub denumirea de Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" îşi scrie cronica sa de lăcaş al luminii dinspre anul 1885, când fiinţa la Piatra Neamţ, aşa cum ar rezulta indirect din ultimele documente date la iveală, Institutul particular primar şi secundar de fete “Cultura”. Viaţa socială din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de o puternică mişcare feministă, care nu a rămas indiferentă faţă de dreptul femeii de a accede la educaţie şi cultură. În învăţământul nemţean, această tendinţă avea să ocupe un loc privilegiat. Iniţiativa doamnei Ivanovici (sora avocatului Gh. Lazu, fost subprefect şi prefect de Neamţ) se concretiza în înfiinţarea institutului, care avea şi internat şi care funcţiona în fostele case ale Mariei Albu – actualul sediu al Agenţiei Teritoriale a Taberelor şi Turismului Şcolar. Din 1889, activitatea este condusă de către profesoara Elisa Udrischi, absolventă a Conservatorului din Dresda, ajutată de Gabriela Bitrou, o tânără deosebit de cultă, având studii secundare în Austria. Cadrele didactice care au predat la acest institut de fete erau dintre cele mai bine pregătite profesional, pedagogic în mod special. În cursul secundar inferior au funcţionat profesorii Ion Negre (directorul gimnaziului şi apoi a Liceului "Petru Rareş"), Gr. Sinescu, V. Vîleanu, Gr. Istrati, Er. Zaharia, N. Juravschi, toţi cu studii universitare în ţară şi în străinătate. Începutul secolului al XX-lea este caracterizat de o vizibilă animare a vieţii ştiinţifice, culturale şi social-politice, schimbările profunde reflectându-se şi în viaţa învăţământului. În 1901, Ion Negre pleacă la Bucureşti (ca deputat liberal în Parlamentul României), fiind înlocuit de Er. Zaharia, şi şcoala fiinţează, până în 1910, când Elisa Udrischi este chemată la Iaşi pentru a conduce o şcoală muzicală. În aceste condiţii, Eugenia Popovici, licenţiată în litere, şi Valentina Focşa, licenţiată în matematici, înfiinţează, în 1910, un curs preparator de fete pentru clasa a III-a secundară, autorizat de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, cu rezultate a căror calitate era cunoscută şi recunoscută. Astfel, în anul 1911, cu sprijinul parlamentarilor nemţeni şi cu autorizarea lui C.C. Arion – ministru în guvernul conservator condus de P.P. Carp, se înfiinţa la Piatra Neamţ Şcoala particulară secundară de fete cu programa învăţământului de stat. Transformată, în 1924, în Liceul de Fete Eugenia Popovici – Valentina Focşa, şcoala îşi împlinea menirea de a asigura egalitatea şanselor în accesul la instrucţie şi educaţie, ilustrând progresul învăţământului românesc, marcat, un an mai înainte, de etatizarea şcolilor. Dacă până la această cumpănă istorică, fetele studioase îşi susţinuseră examenele liceale de echivalare la Liceul "Petru Rareş", dreptul la învăţătură, existent şi împlinit de facto în vechea şi prestigioasa şcoală de la sfârşit de veac XIX, îşi dobândeşte binemeritatul statut de jure. Hrănită de luminata dorinţă a dascălilor şi a tinerelor vlăstare de a se împlini prin cunoaştere, şcoala pe care o numim azi Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" fiinţează din 1885 şi se înfiinţează în 1910. De aici, adică de atunci, istoria ei izvorăşte neîncetat şi ostoieşte setea de învăţătură a şirului de generaţii pe care le-a crescut. Sursa și informații suplimentare: www.calistrathogas.ro
Str. Alexandru cel Bun 19, Piatra Neamț 610004, Romania
Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ, instituţie de învăţâmânt cu vechi tradiţii în domeniul forestier, este printre puţinele de profil din ţară, asigurând cu profesionişti atât necesarul intern de resurse umane (reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcţia Silvică Neamţ şi agenţii economici din domeniul prelucrării lemnului) cât şi pe cel european. Absolvenţii Colegiului Tehnic şi-au găsit cu uşurinţă un loc de muncă în Uniunea Europeană datorită domeniilor de instruire conexe pregătirii de bază: salmonicultură, amenajări de spaţii verzi, valorificarea produselor nelemnoase ale pădurii, fond cinegetic şi vânătoare, tâmplari, designeri mobilier.
Piatra Neamț, Romania
Colegiul Național „Petru Rareș” este o instituție de învățământ liceal din Piatra-Neamț, situat pe strada Ștefan cel Mare nr.4, chiar în inima orașului. A fost și rămâne și-n prezent una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din municipiu.  În anul 1869, la 27 noiembrie, se deschide școala, având ca profesori pe Ion Negre (partea științifică) și pe Calistrat Hogaș (partea literară), conducerea fiindu-i încredințată acestuia din urmă. Profilul acestei școli fiind atât clasic (1869-1878), cât și real (1878-1897). Clădirea colegiului este monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț.
Piatra Neamț, Romania
Casa cu amfore este situată pe strada Ştefan cel Mare nr.14, fiind realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceasta este o construcție tip parter, realizată din cărămidă. Fațada este evidențiată printr-o succesiune de goluri și plinuri, linii curbe și contracurbe, arcade largi. Ferestrele sunt decorate cu motive sculpturale, care amintesc de vasele antice grecești. Casa e specifică arhitecturii eclectice, cu neoclasic dominant și cu elemente baroce.
Piatra Neamț, Romania
Localizată pe str. Ștefan cel Mare, la nr. 44, Casa Lalu adăposteste astăzi Palatul Copiilor. Frumoasa clădire a fost ridicată de antreprenorul Carol Zane, după planurile arhitectului Roger H. Bolomey. Denumirea casei vinei de la Dimitrie Lalu, cel care a rămas în conștiința locuitorilor meleagurilor nemțene ca ”una dintre cele mai cunoscute figuri ale orașului nostru… mare comerciant și industriaș, care timp de peste 40 de ani a activat în domeniul economic al Pietrei și al județului Neamț”. Venind de tânăr din Grecia se va stabili la Piatra-Neamț făcând comerț cu lemne, prin asociere și mai apoi pe cont propriu. Nu era înzestrat cu ”o cultură mai superioară” dar ”înzestrat cu o vie inteligență și vocație pentru comerț”, ajungând nu peste multă vreme unul din cei mai mari comercianți și industriași din județ și din țară, așa cum s-a consemnat în publicistica și documentele timpului. Sursa text: www.ziarpiatraneamt.ro
Piatra Neamț, Romania
„În vecinătatea Sălii Sporturilor se află locuința unde și-a trăit ultimii ani Elena Doamna - femeia ideal de bună și modestă care a fost măria-sa, doamna Elena, tovarășa lui Cuza Vodă - cum atît de plastic o caracteriza Nicolae Iorga, în 1909, cu o lună înaintea bolii care a răpus-o din viață, după ce o vizitase personal tocmai în această casă din Piatra-Neamț.” descrie scriitorul Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț (anul 1969)”. Același autor continua: „...în acea odăiță neagră, în care se deslușea în fundul unui fotoliu, într-o săracă rochie de doliu veșnic, subt un cauc de călugăriță, acoperit cu un văl simplu de lînă, o figură măruntă săpată fin în fildeș palid - în odaia aceea era o viață care știa, cetea, afla, care unea amintirea întreagă a trecutului cu conștința desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare singură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.” Elena Cuza (n. 17 iunie 1825, Iași – d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui.
Piatra Neamț, Romania