ATRACȚII ÎN ORAȘ

Numele cetăţii Petrodava din Piatra-Neamț este menţionat de Ptolomeu în lucrarea “Geographia” în cadrul descrierii Daciei, unde sunt enumerate 43 de oraşe (cetăţi). Arheologii au descoperit vestigii dacice pe dealul Bâtca Doamnei pe o suprafaţă de aproape 20.000 metri pătraţi şi s-au determinat două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.H., celălalt corespunzător perioadei dintre secolele I î.H. şi I d.H. Materialele arheologice, precum şi cele câteva monede descoperite la Bâtca Doamnei, i-au făcut pe cercetători să presupună că aşezarea a fost întemeiată în sec. II î.H., dar că perioada sa de înflorire a început în secolul următor, continuând şi după aceea.  Sfârşitul cetăţii s-a datorat unui puternic incendiu. Tot un foc pârjolitor pusese capăt primei faze a acestei aşezări. Când au avut loc aceste evenimente, este greu de precizat.  Nu există nici un motiv care să ne facă să credem că cetatea ar fi avut o altă soartă decât cele trei dave geto-dacice de pe Siret, care au suportat mari distrugeri în urma unor evenimente desfăşurate între 89 d.H. (anul încheierii păcii lui Decebal cu Domiţian) şi 106 (sfârşitul războaielor sale cu romanii). BINE DE ȘTIUT: Cetatea nu e încă exploatată din punct de vedere turistic, dar merită să ajungeți până aici mai ales datorită priveliștii. 

Instituţia de învăţământ cunoscută astăzi sub denumirea de Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" îşi scrie cronica sa de lăcaş al luminii dinspre anul 1885, când fiinţa la Piatra Neamţ, aşa cum ar rezulta indirect din ultimele documente date la iveală, Institutul particular primar şi secundar de fete “Cultura”. Viaţa socială din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de o puternică mişcare feministă, care nu a rămas indiferentă faţă de dreptul femeii de a accede la educaţie şi cultură. În învăţământul nemţean, această tendinţă avea să ocupe un loc privilegiat. Iniţiativa doamnei Ivanovici (sora avocatului Gh. Lazu, fost subprefect şi prefect de Neamţ) se concretiza în înfiinţarea institutului, care avea şi internat şi care funcţiona în fostele case ale Mariei Albu – actualul sediu al Agenţiei Teritoriale a Taberelor şi Turismului Şcolar. Din 1889, activitatea este condusă de către profesoara Elisa Udrischi, absolventă a Conservatorului din Dresda, ajutată de Gabriela Bitrou, o tânără deosebit de cultă, având studii secundare în Austria. Cadrele didactice care au predat la acest institut de fete erau dintre cele mai bine pregătite profesional, pedagogic în mod special. În cursul secundar inferior au funcţionat profesorii Ion Negre (directorul gimnaziului şi apoi a Liceului "Petru Rareş"), Gr. Sinescu, V. Vîleanu, Gr. Istrati, Er. Zaharia, N. Juravschi, toţi cu studii universitare în ţară şi în străinătate. Începutul secolului al XX-lea este caracterizat de o vizibilă animare a vieţii ştiinţifice, culturale şi social-politice, schimbările profunde reflectându-se şi în viaţa învăţământului. În 1901, Ion Negre pleacă la Bucureşti (ca deputat liberal în Parlamentul României), fiind înlocuit de Er. Zaharia, şi şcoala fiinţează, până în 1910, când Elisa Udrischi este chemată la Iaşi pentru a conduce o şcoală muzicală. În aceste condiţii, Eugenia Popovici, licenţiată în litere, şi Valentina Focşa, licenţiată în matematici, înfiinţează, în 1910, un curs preparator de fete pentru clasa a III-a secundară, autorizat de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, cu rezultate a căror calitate era cunoscută şi recunoscută. Astfel, în anul 1911, cu sprijinul parlamentarilor nemţeni şi cu autorizarea lui C.C. Arion – ministru în guvernul conservator condus de P.P. Carp, se înfiinţa la Piatra Neamţ Şcoala particulară secundară de fete cu programa învăţământului de stat. Transformată, în 1924, în Liceul de Fete Eugenia Popovici – Valentina Focşa, şcoala îşi împlinea menirea de a asigura egalitatea şanselor în accesul la instrucţie şi educaţie, ilustrând progresul învăţământului românesc, marcat, un an mai înainte, de etatizarea şcolilor. Dacă până la această cumpănă istorică, fetele studioase îşi susţinuseră examenele liceale de echivalare la Liceul "Petru Rareş", dreptul la învăţătură, existent şi împlinit de facto în vechea şi prestigioasa şcoală de la sfârşit de veac XIX, îşi dobândeşte binemeritatul statut de jure. Hrănită de luminata dorinţă a dascălilor şi a tinerelor vlăstare de a se împlini prin cunoaştere, şcoala pe care o numim azi Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" fiinţează din 1885 şi se înfiinţează în 1910. De aici, adică de atunci, istoria ei izvorăşte neîncetat şi ostoieşte setea de învăţătură a şirului de generaţii pe care le-a crescut. Sursa și informații suplimentare: www.calistrathogas.ro

Colegiul Național „Petru Rareș” este o instituție de învățământ liceal din Piatra-Neamț, situat pe strada Ștefan cel Mare nr.4, chiar în inima orașului. A fost și rămâne și-n prezent una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din municipiu.  În anul 1869, la 27 noiembrie, se deschide școala, având ca profesori pe Ion Negre (partea științifică) și pe Calistrat Hogaș (partea literară), conducerea fiindu-i încredințată acestuia din urmă. Profilul acestei școli fiind atât clasic (1869-1878), cât și real (1878-1897). Clădirea colegiului este monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț.

Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ, instituţie de învăţâmânt cu vechi tradiţii în domeniul forestier, este printre puţinele de profil din ţară, asigurând cu profesionişti atât necesarul intern de resurse umane (reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcţia Silvică Neamţ şi agenţii economici din domeniul prelucrării lemnului) cât şi pe cel european. Absolvenţii Colegiului Tehnic şi-au găsit cu uşurinţă un loc de muncă în Uniunea Europeană datorită domeniilor de instruire conexe pregătirii de bază: salmonicultură, amenajări de spaţii verzi, valorificarea produselor nelemnoase ale pădurii, fond cinegetic şi vânătoare, tâmplari, designeri mobilier.

”Colibele haiducilor”, un nou obiectiv de interes turistic și cetățenesc, s-au dat în folosință în anul 1968. Lucrările de construcție au început în luna aprilie și au durat până în luna august, valoarea investiției fiind de 500.000 de lei. «Amplasate într-un frumos decor natural, pe una din terasele parcului ”Cozla”, ele sunt formate din șase colibe a câte 8 locuri fiecare, o grotă unde se vor frige berbeci întregi și vor putea fi serviți în țepușe, un restaurant rustic cu 80 de locuri, plus un bar de 20 de locuri, terasa (curtea) cu 150 de locuri, o hrubă haiducească pentru păstrarea și servirea vinurilor în ulcele de lut ars și o terasă cu vedere spre centrul orașului și Valea Bistriței». Arhitectul ”Colibelor haiducilor”, Vasile Popovici a declarat că, materialele utilizate au fost: lemn și piatră, iar acoperișul s-a realizat din șiță. «În coliba mare de pildă este reconstituită atmosfera unui popas haiducesc. Au venit haiducii, au deshămat, și-au luat șeile de pe cai, le-au așezat în jurul unei buturugi, au pătruns în casă și-și văd de treabă». Nicolae Săndescu, maistru la Grupul 2 șantiere Piatra Neamț, a afirmat că «am căutat să facem o lucrare de cea mai bună calitate, ca, atunci când vom veni la mesele localului în calitate de consumatori, să nu ne fie rușine». Dumitru Frosin, director TAPL Piatra Neamț a spus la rându-i: «La întregirea atmosferei contribuie și taraful condus de Preda Isidor. Cântăreții au în repertoriu multe piese muzicale haiducești și, prin interpretarea lor, sper că vor da dovadă de o bună ținută artistică, bucurându-se astfel de aprecierea călduroasă a consumatorilor. Cred că noua noastră unitate va fi foarte solicitată de consumatori datorită specificului său haiducesc, cu variate preparate culinare din vânat, batal, vită, pasăre, ciuperci, brânzeturi. De asemenea, băuturile vor fi de cea mai bună calitate». Articol publicat de A. Nanu și Tiberiu Uță în ziarul Ceahlăul (duminică, 8 septembrie 1968) și preluat de pe www.mesagerulneamt.ro

Prima atestare documentară a Curţii Domneşti de la Piatra-Neamţ apare într-un document emis în anul 1491, când Ştefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău, trei sate “care au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra“. Curtea Domnească şi-a îndeplinit funcţiile de curte a domnitorilor Moldovei până în secolul al XVII-lea.  Începând cu anul 2010, ansamblul Curtea Domnească a intrat într-un amplu proces de reabilitare. Frumoasa ctitorie a lui Ştefan cel Mare, cu toate părțile ei componente, se mai păstrează şi astăzi fiind cunoscută drept centrul istoric al urbei și inima orașului Piatra-Neamț. Situat pe un platou în jurul căruia s-a dezvoltat actualul oraş, complexul architectural este format din Biserica “Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-clopotniţă şi Zidul de incintă cu Muzeul Curtii Domnești.

Munţii Stânişoarei constituie o unitate bine individualizată în cadrul municipiului Piatra-Neamţ, cuprinzând doar extremitatea lor sudică. Culmea principală are o orientare generală NV-SE, conformă cu structura geologică. Aici predomină marnele, şisturile argiloase şi disodilice, acoperite uneori de depozite loessoide. Aceeaşi structură geologică o întâlnim şi pe dealul Cârloman, prelungirea vestică a Cozlei. Altitudinea maximă ajunge la 806 m în Vârful Prihodişte.

Cernegura (821 m altitudine) este cea mai înaltă dintre culmile ce înconjoară orașul Piatra-Neamț și oferă iubitorilor de natură mai multe trasee de drumeție, cu diferite puncte de acces. Pe cărările muntelui și pe traseul marcat în aplicația noastră se poate ajunge din zona podului Căprioara sau de pe drumul forestier care se desprinde din Aleea Tineretului, cu aproximativ 200 m înainte de intrarea în ștrand. Alte căi de acces sunt în zona satului Bâtca Doamnei. Indiferent de varianta aleasă, cărările destul de umblate ale Cernegurei sunt ușor accesibile drumeților, traseele fiind în general de dificultate redusă. 

Situat în partea de nord a orașului Piatra-Neamț, Dealul Cozla este o prelungire a Munților Stânișoarei, făcând parte din ultima treaptă a Carpaților. Cozla atinge înălțimea de 657 de metri în punctul numit ”Trei Coline” și 670 de metri la ”Trei Căldări”. Zona de la poalele Muntelui Cozla este considerată a fi vatra ”Târgului Pietrei” de altădată, aici fiind secole întregi cea mai mare densitate a populatiei, fapt ce a făcut ca însuși Ștefan cel Mare să aleagă locul pentru ridicarea Curții Domnești de la Piatra Neamț. Pe Cozla s-a aflat așezarea cucuteniană situată la cea mai mare altitudine cunoscută pentru acest tip de locuire din toată zona Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea pe acest munte au fost descoperite ape minerale care au reprezentat, pentru scurt timp însă, o importantă atracție. Tot aici s-au făcut descoperiri paleontologice în premieră în România. Astăzi muntele este  cunoscut mai ales pentru traseele de drumeție și pentru infrastructura turistică: telegondolă, telescaun, pârtie de schi. MAREA ÎMPĂDURIRE A DEALULUI COZLA Cozla a fost împădurită la începutul secolului XX, la câţiva ani după un dezastru natural care a marcat istoria acestui munte, dar şi a oraşului. „În noaptea de 30-31 mai 1897, în urma unor ploi mari, care au ţinut toată luna aceea, muntele a început să se surpe chiar din vârf, alunecând încet devale, acoperind sub el toate locuinţele oamenilor, cari, înspăimântaţi, au fugit scăpând doar cu viaţa acoperind în acelaşi timp şi cea mai mare parte din locul viran al primăriei, până aproape de stradă. Când a doua zi dimineaţă am văzut acest dezastru, un spectacol jalnic ni s-a înfăţişat ochilor: muntele surpat forma uriaşe crăpături, răpi şi prăpăstii adânci şi o enormă masă de pământ, amestecat cu stânci şi arbori desrădăcinaţi” povesteşte Dimitrie Hogea, fost primar al oraşului ( 1914-1918) în lucrarea ”Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ” În anul 1901, când ajunge primar Nicu Albu, acesta decide împădurirea muntelui si construcția unui parc pentru ca astfel să stăvilească furia apelor. Timp de 3 ani sute de oameni au lucrat pentru împădurirea muntelui, cu brazi și pini aduși de la Sinaia, de la Serele Regale. Efortul a fost considerabil atât pentru plantările propriu-zise, cât și pentru îngrijirea puieților, căci în perioadele de secetă localnicii duceau apă cu găleata pe munte pentru a-i uda. S-a construit apoi parcul cu zone de promenadă, cu pavilion și cazinoul bufet, inaugurarea oficială făcându-se cu mare fast pe 15 august 1904. Atunci Nicu Albu face memorabila afirmaţie ”A fost greu, dar am învins natura”. Construcțiile de lemn se aflau pe locul unde acum este restaurantul ”Colibele Haiducilor”, primele arzând în întregime la două decenii de la inaugurare. IZVOARELE TĂMĂDUITOARE DE PE COZLA În anul 1882, pe Cozla au fost descoperite izvoare de ape minerale cloruro-sodice şi sulfuroase, studiate la vremea respectivă de Petru Poni şi recomandate în tratarea afecţiunilor digestive şi circulatorii. Descoperirea inițială a fost făcută întâmplător. Aflat în vizită la un pacient din mahalaua Bordeie, doctorul Ștefan Predescu primește pentru degustare apă dintr-un bazin natural format în apropiere de casa gazdei. Doctorul își dă seama că pe munte se formase un depozit mineral salin și începe să cerceteze zona pentru a găsi un izvor. Sunt descoperite astfel 5 izvoare. Se constituie o comisie pentru studierea proprietăților curative ale apelor, după care este solicitat ajutorul savantului Petru Poni. Rezultatele studiilor privind eficacitatea curativă a apelor fiind pozitive, crește interesul pentru exploatarea lor. Datorită acestora, în 1889 orașul este recunoscut ca stațiune balneară. Apele minerale de pe Cozla au fost apreciate şi cu ocazia expoziţiei universale de la Paris, din anul 1900, când s-a obţinut o medalie de bronz. Deşi aceste ape au atras la Piatra Neamţ mii de turişti, în timp, exploatarea neraţională și alunecările de teren au dus la colmatarea lor. REZERVAȚIA PALEONTOLIGICĂ COZLA Pe Cozla și Pietricica au fost descoperiți primii pești fosili oligoceni din România în anii 1883-1885. Astfel studiul peștilor fosili de pe Cozla începe aproape concomitent cu cercetări similare din Vestul Europei. În Piatra-Neamt și împrejurimi au fost identificate 4 zone fosilifere: Cernegura, Pietricica, Cozla și Agârcia, din acest motiv zona fiind numită ”Acvariul de Piatra”. Pe Cozla, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, cu specii variate. Prezența acestora se datorează existenței aici în urmă cu 35 de milioane de ani a mării Paratethys, în care trăiau pești și scoici caracteristice zonelor subtropicale. Fosilele descoperite pot fi văzute la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț, care deține în continuare cea mai valoroasă colecție de pești oligoceni din țară și una din cele mai bogate din Europa. Datorită bogăției depozitelor oligocene, Muntii Cozla, Pietricica și Cernegura au fost declarați în 1971 rezervații paleontologice. Interesul cercetătorilor pentru studiul zonelor fosilifere din Piatra-Neamț este în continuare crescut, inclusiv străinii implicându-se în campanii de cercetare în regiune. CĂLDĂRILE URIAȘILOR, UNICE ÎN CARPAȚII ORIENTALI Un alt element de unicitate de pe Muntele Cozla este constituit de rezervația geologică aflată în punctul cu înălțimea maximă (aproximativ 670 de metri) numită ”Trei Căldări”, sau ”Căldările uriașilor”. Acestea sunt marmite eoliene, niște excavații cu dimensiuni de câteva zeci de centimetri (aproximativ 60 de cm ) create de acțiunea îndelungată a vântului, în condițiile unui climat aspru și rece. 

Drumul forestier pornește din dreptul Ștrandului din Piatra-Neamț și urcă pentru 2-3km spre direcția Vârfului Cernegura (821 m).

Esplanada peste râul Cuejdi este un proiect important de regenerare urbană realizat în trecut de conducerea Primăriei Municipiului Piatra-Neamț. Aceasta se află în centrul orașului, în proximitatea Spitalului Județean Neamț.

Această casă în stil neoromânesc a fost ridicată în anul 1927 în centrul orașului Piatra-Neamț.  Până în anul 2022 aici a funcționat un restaurant cu specific internațional, dar care a fost închis între timp. Proprietatea încă nu a fost vândută sau închiriată unui alt beneficiar, dar poate fi admirată de pe str.Paharnicul (nr.3) unde e situată.

IMPORTANT! 𝐆𝐚𝐥𝐞𝐫𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐀𝐫𝐭𝐚̆ 𝐋𝐚𝐬𝐜𝐚̆𝐫 𝐕𝐨𝐫𝐞𝐥 𝐏𝐢𝐚𝐭𝐫𝐚-𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦ – fără program de vizitare în perioada 19-20 aprilie 2024 în vederea realizării unor lucrări de dezinsecție și dezinfecție. Programul de vizitare se va relua luni, 22 aprilie, începând cu ora 10.00. Galeria de Artă „Lascăr Vorel” este un mic muzeu județean amplasat în centrul orașului, în proximitatea Hotelului Ceahlău. Aceasta a fost organizată în anul 1993 și găzduiește expoziții ale artiștilor contemporani. ACCESUL ESTE GRATUIT PROGRAM: Luni - Sâmbătă 10:00-18:00 Duminca este închis.

La Piatra Neamț, prima linie ferată a fost construită pentru a lega orașul de Bacău în baza legii din 15 mai 1882 și a fost pusă în circulație în 15 octombrie 1885. Prima gară a orașului fiind numită actual Gara Veche (situată în cartierul cu același nume). Clădirea Gării Vechi a fost ridicată după ce în 1893 se terminase normalizarea liniei Bacău – Piatra Neamț. Inițial, calea ferată a fost construită cu ecartament de 1.000 mm., iar clădirea de călători – inaugurată la 15 februarie 1885, a fost de tipul terminus. Aducerea liniei la un ecartament normal de 1.456 mm a fost realizată de antrepriza inginerului I. Bacalu din Piatra Neamț, iar lucrările au fost conduse de către inginerul Romulus Băiulescu. Actuala gară Piatra-Neamț a fost inaugurată pe 2 octombrie 1913 și este un important și valoros monument istoric, fiind opera antreprenorului italian Carol Zane, cel care a ridicat și alte construcții în oraș: Teatrul Tineretului, Biserica Precista, Muzeul de Artă și actualul sediu al Muzeului Cucuteni. Un moment cu adevărat important care a avut în prim-plan Gara CRF Piatra-Neamţ a fost atunci când celebrul cineast Francis Ford Coppola avea să filmeze aici, în anii 2005-2006, mai multe scene din filmul "Tinereţe fără tinereţe''.

Nicu N. Albu (1853-1908) a fost un important om de afaceri și politician român - primar, prefect, deputat, senator, cetățean de onoare (post-mortem) al municipiului Piatra Neamț (1996). Noua grădină publică de la baza dealului Cozla, ce îi va purta numele, este în plin proces de realizare în spațiul vechii grădini zoologice. Aceasta va deveni un loc valoros dedicat atât comunităţii locale, cât și turiștilor din oraș. În acest articol găsiți mai multe detalii.

“LA CAIACE” este fără doar și poate o activitate turistică de neratat! Deschis pe malul lacului Bâtca Doamnei, La Caiace este un concept relativ nou care a pus Piatra-Neamț pe lista oraşelor care au spaţii neconvenţionale destinate relaxării şi regăsirii de sine. La Caiace este un spaţiu în aer liber, amenajat în stilul spaţiilor „nature friendly”. E acel loc unde pietrenii, turiştii, artiştii, sportivii, fotografii se adună în zilele frumoase ca să îşi petreacă un timp preţios departe de oraş. Conceptul în sine propune programe de sport și evenimente inedite, gândite ca o alternativă de petrecere a timpului liber, activități educative, culturale, sportive și de relaxare. Odată ce căldura se instalează pe deplin, iar soarele începe să se arate, în toată splendoarea sa, cuvântul de ordine devine outdoor. Proiectul „La Caiace” este inițiat de Maia Outdoor și Asociația FII ACTIV, susținători ai programelor de distracţie pentru copii şi părinţi, pentru cei ce vor să cucerească parcul din faţa blocului, dar şi pe cei ce ţintesc către vârfurile cele mai înalte.

Lacul Batca Doamnei este situat la o altitudine de 325 metri si reprezinta o zona importanta a orasului Piatra Neamt. Pe langa scopul de protectie impotriva viiturilor din sezonul ploios, el are si un puternic caracter turistic, oferind vizitatorilor privelisti minunate. De aici, poti admira intr-o parte panorama orasului, iar de cealalta parte, Muntele Ceahlau in toata splendoarea sa. Format in anul 1962 prin bararea raului Bistrita si indiguirea laterala, pe partea stanga, a unui perimetru din albia majora a raului, lacul Batca Doamnei are o suprafata de 235 ha, lungime maxima 3200 m, latime maxima 1050 m si adancime maxima 15,5 m. Acesta este alimentat cu apa din lacul de baraj Izvoru Muntelui-Bicaz, prin intermediul canalului de aductiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adauga paraul Doamna, afluent de dreapta al lacului si vechiul curs al raului Bistrita care are un debit foarte redus.  Foarte aproape de lac se afla dealul cu acelasi nume, Batca Doamnei, unde se gasesc si ruinele Cetatii Dacice. Acest lac antropic, alaturi de lacurile Pangarati si Vaduri, reprezinta o zona deosebita pentru pasarile ce se deplaseaza pe culoarul de migratie est-carpatic si constituie o veriga importanta in pastrarea biodiversitatii si a habitatelor naturale pentru toata zona estica din continentul European. Lacul, datorita suprafetei mari, ofera conditii de iernat unui numar mare de pasari. In ultimii ani, pe acest lac au iernat populatii de corcodel cu gat negru, corcodel cu gat rosu, ferestras mare, ferestras motat si ferestras mic. Pe langa aceste specii, in luna noiembrie, se pot observa pe lacul Batca Doamnei exemplare de cormoran mare care poposec aici in timpul migratiei.

Lacul Porcului de pe dealul Cozla este de fapt o baltă micuță alimentată de ploi, unde se adapă animalele pădurii. Pe mal pot fi zărite adesea urme de cervide, însă cel mai probabil vin aici și mistreți. Cel mai probabil de la aceștia vine denumirea lacului. Acest lac e înconjurat de o superbă pădure de fag și se află pe traseul omologat „Trei Căldări” din Piatra-Neamț. Foto via www.bloguldecalatorii.ro

Lacul Reconstrucția se află în orașul Piatra-Neamț, în imediata apropiere a Podului Căprioara. Acesta a fost construit antropic în anii 60' alături de barajul cu același nume, având o suprafața de 10 ha și un volum de circa 250.000 mc. De aici se desprinde canalul hidrotehnic Bistrița ce continuă în direcția Bacău.

Lacul Bâtca Doamnei din Piatra-Neamț, la care se adaugă și cele de la Pângărați și Vaduri (spre Bicaz), au devenit de-a lungul timpului atracții principale de weekend atât pentru turiștii care vizitează zona, cât și pentru localnici deopotrivă, datorită frumuseții speciilor de păsări pe care le pot întâlni aici: lebăda mută sau lebăda cu ciocul roșu, la care se adaugă și rața mare, corcodelul și alte păsări migratoare. Lacurile menționate sunt situate pe cursul mijlociu al râului Bistrița și oferă, alături de clima propice și resursele trofice bogate, condiții prielnice de iernat pentru aceste specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în luna octombrie și se termină cel târziu în luna martie, însă unele exemplare aleg să nu plece, putând fi admirate în tot cursul anului. 

Misiunea unui liceu de arte nu se reduce doar la transmiterea de cunoştinţe și abilități. O asemenea școală vocațională urmărește formarea unor personalităţi care, printr-o selecție bazată pe talent, studiu asiduu și rezultate evidente, să trăiască arta și s-o poată face iubită de oameni. Necesitatea unei școli cu profil artistic a părut firească, în Piatra-Neamț, după 1990. Orașul dintre munți și toate împrejurimile Neamțului aveau bogate tradiții folclorice și literare, vizibile public încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din Roman pornise celebrul dirijor Sergiu Celibidache, din Piatra-Neamț plecaseră spre alte zări pictorul avangardist Victor Brauner, peisagista Iulia Hălăucescu și, mai târziu, cunoscuta soprană Elena Botez (întoarsă ca redutabilă profesoară de canto în urbea natală, după încheierea activităților concertistice pe marile scene). Încă din anii 1970 a funcționat, oricum, o școală populară de artă exact în același corp de clădire în care astăzi există liceul, o școală care acoperea în bună măsură nevoile vocaționale ale elevilor și tinerilor din zonă. Liceul de Arte din Piatra-Neamţ, așadar, a fost înfiinţat pe data de 1 septembrie 1991, având sediul central în Strada Peneş Curcanul nr. 6, dar funcționând, pentru început provizoriu, în lipsa altor săli disponibile, în corpuri de clădire din diferite alte licee (Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”). Denumirea unităţii şcolare a fost modificată în anul 2004 (24 aprilie), din „Liceul de Artă, Piatra-Neamţ” în „Liceul de Artă "Victor Brauner"”, iar de la 1 septembrie 2012 în „Liceul de Arte "Victor Brauner", Piatra-Neamț”. Liceul dispune astăzi de 4 clădiri situate în trei corpuri, în cadrul cărora tipul de educaţie oferit copiilor este armonizat dimensiunii vocaţionale. Astfel, Corpul „A”, din str. Peneş Curcanul, nr. 6 cuprinde un număr de 30 cabinete (pentru cursuri individuale) şi 3 săli de clasă (pentru cursurile colective) în care se instruiesc elevii din specialitatea muzică, îndrumaţi de 45 de cadre didactice, majoritatea titulare, cu toate gradele didactice date, unii metodiști, unii masteranzi, doctoranzi sau posesori ai titlului de „doctor”. Sala studio „Theodor Macarie” (cu 120 de locuri, dispuse jos și la balcon) funcționează și ca sală de concerte, și ca sală de festivități. În aceste spații își desfășoară activitatea secţiile: interpretare instrumentală, interpretare vocală (canto clasic), folclor (instrumente populare şi canto tradiţional românesc). În cadrul secţiei instrumentale se studiază un număr de 15 instrumente ale orchestrei simfonice (pian, vioară, violă, violoncel, contrabas, chitară, flaut, oboi, clarinet, saxofon, fagot, trompetă, corn, trombon, percuţie) dar şi 3 ale muzicii tradiţionale româneşti (nai, ţambal, acordeon). Disciplinele de cultură generală se studiază în cele 2 clădiri ale Corpului „B", situate pe Bd. Decebal, nr. 48. Ele dispun de un număr de 8 săli de clasă, între care laborator TIC, cabinet metodic, cabinet medical, bibliotecă (cu peste 9000 de volume), sală de sport. În acestea activează elevii liceului sub îndrumarea a 28 de cadre didactice competente (cele mai multe cu gradele I și II, două cu doctorat). Elevii sunt structuraţi pe 20 clase: 1 clasă pregătitoare, 4 clase învăţământ primar (muzică), 8 clase învăţământ gimnazial (clase de arte vizuale şi clase muzică, câte una de fiecare nivel), 8 clase învăţământ liceal (4 clase arte vizuale şi 4 clase muzică, la fel ca la gimnaziu, câte una de fiecare nivel). Elevii îşi desfăşoară activitatea pe parcursul unei zile în 2 schimburi. Activitatea specializărilor de la arte vizuale se desfăşoară în Corpul „ C " din str. Alexandru cel Bun nr. 2, clădire de patrimoniu care cuprinde un număr de 7 ateliere în care se instruiesc elevii organizați pe grupe, sub îndrumarea unui număr de 8 profesori. Specializarea ”arte vizuale” cuprinde secţiile: artă monumentală, pictură de şevalet, design vestimentar, imprimerie, sculptură. Sursa și informații suplimentare: www.liceulbrauner.ro

Mănăstirea Pietricica poartă hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului” și este o mănăstire de călugări înfiinţată în anul 1994. Obștea este formată din 6 credincioși, stareţul fiind Protos.Neofit Amariei.

Muntele Pietricica, înălţime solitară care particularizează întreaga zonă a oraşului, este o imensă relicvă geologică, un rest dintr-o cută sariată şi răsturnată ce datează din paleogenul flişului, cumulează toate formaţiunile specifice acestei regiuni, inclusiv straturi oligocene cu bogate depozite fosiliere. Altitudinea maximă a acestuia este de 590m. „... vârful Pietricica, acest impunător masiv de stâncă ce a dat, după unii, numele așezării în care ne aflăm. Pietricica nu-i prea îmbie pe pietreni, nici pe străinii de această așezare, s-o viziteze, din pricina asprimei pantelor, a goliciunii stâncilor și a lipsei de verdeață - cum se înfățișează acelora care o privesc din oraș.” descria scriitorul Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț”, publicată în anul 1969, într-o perioadă când vegetația era destul de absentă. Lucrurile s-au schimbat însă între timp! Același autor continua: „Turiștii care doresc totuși să o cunoască mai îndeaproape și s-o viziteze, nu au ce regreta. Panorama ce se deschide înaintea ochilor cuprinde, din vârf, impunătoarea creație a naturii - muntele Ceahlău, valea Bistriței, dealurile din jur, până departe, spre câmpie. Vizitatorilor le semnalăm, pe partea dinspre Bistrița a dealului, existența unei mici peșteri - Chilia Călugărului, ca și a Gropii lui Ștefan cel Mare, de unde plăieșii marelui voievod vesteau, prin focuri aprinse, apropierea primejdiei.” Într-adevăr, și vârful și platoul muntelui Pietricica, un simbol al orașului, sunt de neratat. Accesul este facil, cu mașina, iar priveliștea e cu adevărat impresionantă, cu atât mai mult la apus. O mai spunem încă o dată cu majuscule: E DE NERATAT! 

IMPORTANT! 𝐏𝐢𝐯𝐧𝐢𝐭̦𝐚 𝟏 𝐬̦𝐢 𝐏𝐢𝐯𝐧𝐢𝐭̦𝐚 𝟐 (𝐀𝐧𝐬𝐚𝐦𝐛𝐥𝐮𝐥 𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐏𝐢𝐚𝐭𝐫𝐚-𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦) – închise în perioada 19-21 aprilie 2024 în vederea realizării unor lucrări de dezinsecție și dezinfecție. Programul de vizitare se va relua marți, 23 aprilie, începând cu ora 10.00. Din Curtea Domnească a lui Ştefan cel Mare se mai păstrează fragmente din latura sudică a zidului de incintă şi colţul de nord-vest al pivniţelor care cuprind o încăpere de acces, un coridor lung şi patru galerii. Aceste încăperi găzduiesc astăzi Muzeul Curtea Domnească din Piatra-Neamț PIVNIȚA I În spaţiul expoziţional din cadrul pivniţei sunt prezentate artefacte descoperite în zona Curţii Domneşti: monede, obiecte de podoabă şi accesorii de vestimentaţie. În cadrul expoziţiei a fost reconstituit echipamentul militar (platoşă, cămaşă de zale, coif, scut etc.) şi armamentul (spadă, sabie, topor, arc cu săgeţi etc.) specifice perioadei medievale. În coridorul de acces şi în traveea de sud sunt dispuse o serie de panouri informative şi ilustrative, ce prezintă originea şi apariția târgului medieval, istoricul şi evoluția instituției Curții Domneşti de la Piatra, dar şi date privind cercetările arheologice ce au vizat pivnița Casei Domneşti.   PIVNIȚA II Această pivniţă datează din secolul al XVIII-lea. Totodată, pivniţa suprapune alte două, mai vechi, prima din epoca lui Alexandru cel Bun, iar a doua din perioada lui Ştefan cel Mare şi care au făcut parte, la un moment dat, din Ansamblul Curţii Domneşti. Istoricii spun ca această pivniță avea rol de beci unde se păstrau butoaiele cu vin ale domnitorilor Moldovei. PROGRAM DE VIZITARE: Acesta variază în funcție de perioada anului, accesul fiind zilnic între 09-17 din octombrie până în martie și între 10-18 din aprilie până în septembrie. Lunea muzeul este închis. TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei BINE DE ȘTIUT: Bilete de acces pentru vizitarea Pivniței I pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni, însă Pivnița II poate fi admirată gratuit.

Muzeul de Artă din Piatra-Neamț a fost înfiinţat în anul 1980 şi funcţionează în clădirea construită în anul 1930 de către italienii Carol Zane şi Vincenzo Puschiasis, aceasta fiind în prezent una dintre construcțiile simbol ale orașului nostru. Expoziţia muzeului cuprinde opere ale artiştilor români care au fost legaţi de zona Neamţ şi prezintă o imagine completă asupra evoluţiei artelor vizuale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Astfel, putem admira operele pictorilor: Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Francisc Şirato, Ştefan Popescu şi ale sculptorilor Ion Irimescu şi Ion Jalea. Reprezentativ pentru arta românească contemporană sunt expuse operele pictorilor: Simona Vasiliu Chintilă, Spiru Chintilă, Iulia Hălăucescu, Ion Sălişteanu, Dan Hatmanu, Ion Gheorghiu, Corneliu Vasilescu, Eugen Crăciun, Ilie Boca, Lascăr Vorel şi ale sculptorilor: Ovidiu Maitec, Clement Pompiliu, Nicolae Fleissig şi Iulia Oniţă. Alături de colecţiile de pictură, grafică şi sculptură întâlnim şi creaţiile de tapiserie ale Aureliei Vasiliu Gheaţă care sunt realizate într-o tehnică tradiţională îmbinând arta populară autentică cu pictura murală medievală. ISTORICUL CLĂDIRII: Clădirea în care funcţionează Muzeul de Artă a fost construită în 1930 cu destinaţia de şcoală primară (Şcoala primară nr. 1 de băieţi „Lascăr Catargi”) prin „sârguinţa şi ajutorul lui G. V. Măcărăscu, deputat, primar fiind V. Ioaniu”, aşa cum se consemnează pe placa de marmură dezvelită la 1 decembrie. Arhitecţii care au proiectat-o au fost Roger Bolomey şi Fr. Droz, constructorul Carol Zani iar sculptorul decorator, Vicenzo Puschiasis. Fiind situată în centrul istoric al oraşului, în imediata apropiere a ctitoriilor muşatine (biserica „Sf. Ioan” şi turnul-clopotniţă ridicate de domnitorul Ştefan cel Mare), precum şi a altor două instituţii muzeale din cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ (Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni şi Muzeul de Etnografie), construcţia are un stil arhitectonic de inspiraţie tradiţională: armonie în proporţii, gust şi măsură în decorare şi o remarcabilă grijă pentru funcţionalitate. Sobrietatea clădirii este atenuată de modul în care au fost decorate faţadele, alternându-se materialul (piatra şi cărămida), ferestrele terminate semicircular la primul nivel cu cele dreptunghiulare, lacel de-al doilea. Arhitecţii au integrat armonios construcţia spiritului locului de amplasare. Au folosit brâuri de piatră cioplită şi din cărămidă roşie, ocniţe specifice arhitecturii tradiţionale şi preluate la decorarea bisericilor moldoveneşti, discuri ceramice smălţuite, colorate în culori primare. PROGRAM: Zilnic: 09 – 17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua Municipiului Piatra-Neamţ, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea staţiunii eponime a culturii Cucuteni şi a 70 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie şi Arheologie. La baza înfiinţării sale a stat Hotărârea Guvernului României, nr.109 din 5 februarie 2004, prin care clădirile dintr-o serie de municipii reşedinţă de judeţ, între care şi Piatra-Neamţ, ce aparţinuseră filialelor Băncii Naţionale a României, erau trecute în subordinea muzeelor judeţene din zonele respective, cu scopul de a fi transformate în unităţi muzeale. Muzeul Cucuteni  din Piatra-Neamț reprezintă practic îndeplinirea dezideratului mai multor generaţii de arheologi şi – în acelaşi timp – o recunoaştere a eforturilor constante depuse timp de peste şapte decenii de către Muzeul de Istorie şi Arheologie din Complexul Muzeal Neamț, care constituie principala instituţie de profil din România ce a contribuit la cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural cucutenian prin numeroasele manifestări cultural-ştiinţifice interne şi internaţionale (sesiuni, colocvii, simpozioane, conferinţe), precum şi prin publicaţiile (reviste, culegeri, monografii, sinteze, repertorii, cataloage, broşuri, pliante), realizate integral sau în colaborare, astfel încât în prezent cultura Cucuteni este civilizaţia preistorică europeană cea mai intens studiată. În plus, Muzeul de Istorie şi Arheologie a creat şi un cadru organizatoric oficial, unic în ţară, destinat exclusiv cercetării şi valorificării patrimoniului cultural cucutenian – Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, al cărui sediu se află chiar în incinta noii instituţii muzeale. Imobilul, care adăposteşte această expoziţie de excepţie, este înscris în Lista Monumentelor Istorice. Clădirea, în fapt cea mai spectaculoasă din punct de vedere arhitectonic din Piatra-Neamţ, a fost ridicată între 1928-1930 de către antreprenorul Carol Zani, după un proiect al fostului arhitect-şef al capitalei, Roger Bolomey. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparţinut în perioada 1930-1948 primei bănci private din Piatra-Neamţ – Banca Petrodava. Ulterior, după naţionalizare, ea a trecut în proprietatea Băncii Naţionale a României, până în anul 2004, când a fost inclusă în domeniul public al judeţului Neamţ, iar din anul următor a devenit muzeu. PROGRAM: Zilnic: 09 – 17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis   TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț a fost înfiinţat în anul 1980 şi deţine colecţii de costume populare, unelte artizanale, instalaţii ţărăneşti tradiţionale, toate prezentând aspecte ale locuinţelor ţărăneşti şi a vieţii oamenilor de pe Valea Bistriţei. ISTORICUL CLĂDIRII Cunoscută ca locuinţa directorului Şcolii nr. 1 de băieţi, clădirea muzeului precede noul sediu al instituţiei şcolare, realizat de arhitectul Roger Bolomey în decembrie 1930. Astfel, în şedinţa din 23 august 1923, Eugen Albu, arhitectul comunei Piatra, înainta Comisiei comunale interimare, planul unei locuinţe “din material nearzător, acoperită cu tablă, pentru Direcţia Şcolii primare nr. 1 de băieţi Lascăr Catargi”. Construcţia urma să fie situată în curtea şcolii, în partea dinspre strada V. A. Ureche, costul lucrării estimându-se la 450.000 lei. Întrucât terenul făcea parte din proprietatea Catedralei “Sf. Ioan Domnesc”, Casa Bisericii şi Ministerul Cultelor au cedat instituţiei de învăţământ o suprafaţă de 159,42 mp, pentru amenajarea locuinţei directorului. În acea perioadă, şcoala era coordonată de profesorul Alexandru Ionescu. Costurile lucrării au fost suportate aproape în totalitate de Comitetul Şcolar, primăria - din lipsă de fonduri – acordând, în octombrie 1923, doar un ajutor de 50.000 lei. Anul construcţiei, respectiv 1924, apare în inventarul averii imobile a comunei Piatra (întocmit în 1939), document care ne oferă o descriere sumară a clădirii: “Locuinţa Directorului este o construcţie cu fundaţiuni şi soclu de beton, pereţii din zidărie de cărămidă tencuiţi pe ambele feţe şi acoperiş învelit cu tablă. Cuprinde 8 încăperi, tavanuri tencuite şi sobe de teracotă şi completă instalaţie de electricitate”. Concepută în stil neoromânesc, cu elemente apropiate unei locuinţe tradiţionale – corespunzând foarte bine destinaţiei actuale – clădirea se remarcă prin decoraţiile de lemn ale stâlpilor pridvoarelor situate pe faţada principală şi laterală şi ale căpriorilor. Acoperişul înalt, decorat cu lucarne conferă supleţe clădirii şi pune în valoare ferestrele cu frumoase ancadramentele cât şi banda de ocniţe de deasupra acestora. ISTORICUL EXPOZIȚIEI Bazele colecţiei de etnografie datează de la mijlocul secolului trecut, când – odată cu ridicarea barajului de la Bicaz – un grup complex de cercetători a studiat zona ce urma să fie acoperită de apele lacului de acumulare. Colectivul de etnografi a fost condus de Romulus Vuia, iar rezultatele cercetărilor de teren s-au materializat în două lucrări fundamentele Arta populară de pe Valea Bistriţei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969 şi Etnografia Văii Bistriţei, Piatra Neamţ, 1973. O parte din piesele studiate cu această ocazie au făcut apoi parte din colecţia de la Durău, devenită parte integrantă a Muzeului de Etnografie Piatra-Neamţ.  Începând cu 1974, datorită achiziţiilor importante realizate de dr. Elena Florescu, nr. pieselor a crescut continuu, contribuind la realizarea unei imagini complete a ceea ce reprezintă, din punct de vedere etnografic, judeţul Neamţ. Valorificarea, din punct de vedere expoziţional, a vastului material s-a realizat într-o expoziţie în 1976, în 1980 deschizându-se Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ în sediul actual, cu prima expoziţie de bază, care a fost schimbată în 1990 şi 1996. Ultima expoziţie permanentă a fost deschisă în 2002. PROGRAM: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

ANUNȚ IMPORTANT: Începând cu data de 29 iulie 2019, unitatea principală a Complexului Muzeal Județean Neamț, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț, și-a sistat activitatea in vederea implementării proiectului ”Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț”. Se estimează că acesta va fi redeschis în anul 2023. ----- Înfiinţat în anul 1934, de către preotul Constantin Mătasă, Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra-Neamț prezintă evoluţia comunităţilor umane din zona județului Neamţ, începând cu paleoliticul superior şi până în epoca contemporană.  Constituind unitatea de bază a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, acest muzeu se înscrie în categoria celor mai prestigioase instituţii de profil din România. Contribuţia sa la cercetarea, conservarea, restaurarea, gestionarea, evidenţa şi valorificarea patrimoniului istoric şi arheologic din estul ţării este absolut remarcabilă, aşa după cum este şi activitatea sa cultural-educativă. Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ este – prin numărul şi importanţa colecţiilor, aria de cercetare, activitatea desfăşurată, baza materială ș.a. – fără discuţie, o instituţie muzeală de importanţă zonală.

Muzeul deține o importantă colecţie de fosile, dar şi exemplare rare din flora şi fauna judeţului Neamţ, îndeosebi a muntelui Ceahlău, simbolul natural al județului Neamț. În acest loc putem admira şi o colecţie interesantă de flori de mină. De asemenea, sunt expuse exemplare de bivalve, gasteropode, arachnidae şi reptile din formaţiunile Oligocene de la Piatra-Neamţ, alcătuind colecţia de paleoihtiofaună, care reprezintă o sursă importantă de informaţii despre paleoecologia Paratethysului din timpul Oligocenului. PROGRAM DE VIZITARE: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Pădurea Balaurului se află pe dealul cu același nume, fiind localizată pe teritoriul comunei Dobreni. Aceasta se află la ieșirea din Piatra-Neamț spre Târgu Neamț.  Chiar dacă denumirea pădurii poate fi înspământătoare, e foarte puțin probabil să vă întâlniți aici cu vreun balaur. În schimb, vin numeroși pietreni pasionați de mountain-bike, fiindcă prin aceste locuri trece unul dintre cele mai frumoase și ușoare trasee. 

Poșta Română a redat pe 18 noiembrie 2022 clienților săi un sediu monument istoric din Piatra-Neamț, Acesta se află pe strada Alexandru cel Bun, nr.21, și fusese închis timp de 12 ani. În această clădire și-au reluat activitatea OJP Neamț, OPD Piatra Neamț și OP 1 Piatra Neamț. Acest sediu de patrimoniu al Poștei Române a fost construit în perioada 1930-1932. El a fost scos din regimul de lucru cu publicul întrucât erau necesare lucrări de investiții care au fost demarate în luna ianuarie 2022. Valoarea acestor lucrări s-a ridicat la aproximativ 2,7 milioane de lei fără TVA. S-a intervenit la arhitectura interioară, exterioară, acoperiș, instalații electrice, termice și sanitare. La inaugurarea noii subunități poștale a fost prezent și Directorul General al Poștei Române, Valentin Ștefan: “Anul acesta s-au realizat cele mai mari investiții pentru Poșta Română din ultimii ani. Ne-am dorit să redăm această clădire simbol clienților noștri din Piatra Neamț, aceasta fiind cea mai mare investiție finalizată din patrimoniul companiei. Avem sedii frumoase în toată țara, multe dintre ele cu nevoi serioase de intervenție. Personal, cred că trebuie să tratăm cu respect genul acesta de clădiri istorice și să le conservăm cu grijă la fiecare detaliu”. Astfel, începând de la finalul anului trecut, la Oficiul Poştal 1 Piatra-Neamț care deserveşte, la cele 6 ghişee, atât persoanele fizice, cât și juridice, clienții sunt aşteptați într-un sediu dotat cu toate facilităţile, pentru a eficientiza fluxul de lucru şi timpii de aşteptare, calitatea serviciilor fiind îmbunătăţită. În egală măsura, acest palat al poștei este și o atracție turistică.

Parcul Central din Piatra-Neamț mai este cunoscut sub denumirea „Parcul Tineretului” și asta datorită Teatrului aflat aici, una dintre clădirile monumentale din oraș. De asemenea, i se mai spune și „Parcul Stefan cel Mare” grație statuii amplasate în inima parcului, dar și a Curții Domnești ridicată în apropiere în perioada domniei celebrului conducător medieval. Parcul e locul unde se desfășoara Târgul de Crăciun, dar și alte evenimente, inclusiv petrecerea de Anul Nou organizată pentru publicul larg. În anumite weekenduri, strada ce face legătura dintre Teatru și Hotel Ceahlău se închide, întreaga zonă devenind pietonală.

Piața Centrală din Piatra-Neamț a fost complet refăcută, după ce un incediu a afectat-o puternic în anul 2014. Aceasta este modernă, spațioasă și oferă vizitatorilor o mulțime de produse proaspete venite de la producătorii nemțeni (și nu doar).

Râul Bistriţa izvorăşte din munţii Rodnei, aflați în Maramureș, şi străbate judeţul Neamţ pe o lungime de 118 km, având suprafaţa bazinului hidrografic de 3678 kmp. Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de circa 920 m, iar relieful se caracterizează prin masivitate şi altitudini mai mari în vest şi în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est şi sud-est. După anul 1960, cursul mijlociu şi inferior al râului Bistriţa a fost amenajat hidroenergetic prin construirea unui număr de 9 lacuri de acumulare şi a 13 hidrocentrale. Cel mai mare lac de acumulare este Izvorul Muntelui, cu un volum de 1,12 miliarde mc. Bistrița e și-n prezent un râu cunoscut publicului larg mai ales datorită istoriei și tradiției plutașilor. „Orice turist ce vine să vizieze încântătoarele pozițiuni din Neamț nu trebuie să părăsească această regiune până nu face o escursie pe plută. Este o escursie de la Dorna la Piatra.” descria Victor Nămolaru în cartea „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț (anul 1969)”. Autorul descria acest mijloc de transport, dar și de agrement, astfel: „Pluta este o reuniune de grinzi, catarge, dulapuri puși unul lângă celălalt și legați prin chingi. Pentru escursiuni nu se va merge decât pe plute de dulapi, celelalte fiind mai periculoase. Ea este condusă prin două lopeți, foarte rudimentare, numite condeie. Plutașul din față poartă numele de cârmaci, și de el depinde aproape toată conducerea, celalt se chiamă dălcăuși și șade la cealaltă extremitate a plutei.” Credit foto: Ciprian Ionuț