Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamț

Muzeul deține o importantă colecţie de fosile, dar şi exemplare rare din flora şi fauna judeţului Neamţ, îndeosebi a muntelui Ceahlău, simbolul natural al județului Neamț. În acest loc putem admira şi o colecţie interesantă de flori de mină. De asemenea, sunt expuse exemplare de bivalve, gasteropode, arachnidae şi reptile din formaţiunile Oligocene de la Piatra-Neamţ, alcătuind colecţia de paleoihtiofaună, care reprezintă o sursă importantă de informaţii despre paleoecologia Paratethysului din timpul Oligocenului. PROGRAM DE VIZITARE: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț a fost înfiinţat în anul 1980 şi deţine colecţii de costume populare, unelte artizanale, instalaţii ţărăneşti tradiţionale, toate prezentând aspecte ale locuinţelor ţărăneşti şi a vieţii oamenilor de pe Valea Bistriţei. ISTORICUL CLĂDIRII Cunoscută ca locuinţa directorului Şcolii nr. 1 de băieţi, clădirea muzeului precede noul sediu al instituţiei şcolare, realizat de arhitectul Roger Bolomey în decembrie 1930. Astfel, în şedinţa din 23 august 1923, Eugen Albu, arhitectul comunei Piatra, înainta Comisiei comunale interimare, planul unei locuinţe “din material nearzător, acoperită cu tablă, pentru Direcţia Şcolii primare nr. 1 de băieţi Lascăr Catargi”. Construcţia urma să fie situată în curtea şcolii, în partea dinspre strada V. A. Ureche, costul lucrării estimându-se la 450.000 lei. Întrucât terenul făcea parte din proprietatea Catedralei “Sf. Ioan Domnesc”, Casa Bisericii şi Ministerul Cultelor au cedat instituţiei de învăţământ o suprafaţă de 159,42 mp, pentru amenajarea locuinţei directorului. În acea perioadă, şcoala era coordonată de profesorul Alexandru Ionescu. Costurile lucrării au fost suportate aproape în totalitate de Comitetul Şcolar, primăria - din lipsă de fonduri – acordând, în octombrie 1923, doar un ajutor de 50.000 lei. Anul construcţiei, respectiv 1924, apare în inventarul averii imobile a comunei Piatra (întocmit în 1939), document care ne oferă o descriere sumară a clădirii: “Locuinţa Directorului este o construcţie cu fundaţiuni şi soclu de beton, pereţii din zidărie de cărămidă tencuiţi pe ambele feţe şi acoperiş învelit cu tablă. Cuprinde 8 încăperi, tavanuri tencuite şi sobe de teracotă şi completă instalaţie de electricitate”. Concepută în stil neoromânesc, cu elemente apropiate unei locuinţe tradiţionale – corespunzând foarte bine destinaţiei actuale – clădirea se remarcă prin decoraţiile de lemn ale stâlpilor pridvoarelor situate pe faţada principală şi laterală şi ale căpriorilor. Acoperişul înalt, decorat cu lucarne conferă supleţe clădirii şi pune în valoare ferestrele cu frumoase ancadramentele cât şi banda de ocniţe de deasupra acestora. ISTORICUL EXPOZIȚIEI Bazele colecţiei de etnografie datează de la mijlocul secolului trecut, când – odată cu ridicarea barajului de la Bicaz – un grup complex de cercetători a studiat zona ce urma să fie acoperită de apele lacului de acumulare. Colectivul de etnografi a fost condus de Romulus Vuia, iar rezultatele cercetărilor de teren s-au materializat în două lucrări fundamentele Arta populară de pe Valea Bistriţei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969 şi Etnografia Văii Bistriţei, Piatra Neamţ, 1973. O parte din piesele studiate cu această ocazie au făcut apoi parte din colecţia de la Durău, devenită parte integrantă a Muzeului de Etnografie Piatra-Neamţ.  Începând cu 1974, datorită achiziţiilor importante realizate de dr. Elena Florescu, nr. pieselor a crescut continuu, contribuind la realizarea unei imagini complete a ceea ce reprezintă, din punct de vedere etnografic, judeţul Neamţ. Valorificarea, din punct de vedere expoziţional, a vastului material s-a realizat într-o expoziţie în 1976, în 1980 deschizându-se Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ în sediul actual, cu prima expoziţie de bază, care a fost schimbată în 1990 şi 1996. Ultima expoziţie permanentă a fost deschisă în 2002. PROGRAM: Zilnic: 09-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Artă din Piatra-Neamț a fost înfiinţat în anul 1980 şi funcţionează în clădirea construită în anul 1930 de către italienii Carol Zane şi Vincenzo Puschiasis, aceasta fiind în prezent una dintre construcțiile simbol ale orașului nostru. Expoziţia muzeului cuprinde opere ale artiştilor români care au fost legaţi de zona Neamţ şi prezintă o imagine completă asupra evoluţiei artelor vizuale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Astfel, putem admira operele pictorilor: Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Francisc Şirato, Ştefan Popescu şi ale sculptorilor Ion Irimescu şi Ion Jalea. Reprezentativ pentru arta românească contemporană sunt expuse operele pictorilor: Simona Vasiliu Chintilă, Spiru Chintilă, Iulia Hălăucescu, Ion Sălişteanu, Dan Hatmanu, Ion Gheorghiu, Corneliu Vasilescu, Eugen Crăciun, Ilie Boca, Lascăr Vorel şi ale sculptorilor: Ovidiu Maitec, Clement Pompiliu, Nicolae Fleissig şi Iulia Oniţă. Alături de colecţiile de pictură, grafică şi sculptură întâlnim şi creaţiile de tapiserie ale Aureliei Vasiliu Gheaţă care sunt realizate într-o tehnică tradiţională îmbinând arta populară autentică cu pictura murală medievală. ISTORICUL CLĂDIRII: Clădirea în care funcţionează Muzeul de Artă a fost construită în 1930 cu destinaţia de şcoală primară (Şcoala primară nr. 1 de băieţi „Lascăr Catargi”) prin „sârguinţa şi ajutorul lui G. V. Măcărăscu, deputat, primar fiind V. Ioaniu”, aşa cum se consemnează pe placa de marmură dezvelită la 1 decembrie. Arhitecţii care au proiectat-o au fost Roger Bolomey şi Fr. Droz, constructorul Carol Zani iar sculptorul decorator, Vicenzo Puschiasis. Fiind situată în centrul istoric al oraşului, în imediata apropiere a ctitoriilor muşatine (biserica „Sf. Ioan” şi turnul-clopotniţă ridicate de domnitorul Ştefan cel Mare), precum şi a altor două instituţii muzeale din cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ (Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni şi Muzeul de Etnografie), construcţia are un stil arhitectonic de inspiraţie tradiţională: armonie în proporţii, gust şi măsură în decorare şi o remarcabilă grijă pentru funcţionalitate. Sobrietatea clădirii este atenuată de modul în care au fost decorate faţadele, alternându-se materialul (piatra şi cărămida), ferestrele terminate semicircular la primul nivel cu cele dreptunghiulare, lacel de-al doilea. Arhitecţii au integrat armonios construcţia spiritului locului de amplasare. Au folosit brâuri de piatră cioplită şi din cărămidă roşie, ocniţe specifice arhitecturii tradiţionale şi preluate la decorarea bisericilor moldoveneşti, discuri ceramice smălţuite, colorate în culori primare. PROGRAM: Zilnic: 09 – 17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua Municipiului Piatra-Neamţ, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea staţiunii eponime a culturii Cucuteni şi a 70 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie şi Arheologie. La baza înfiinţării sale a stat Hotărârea Guvernului României, nr.109 din 5 februarie 2004, prin care clădirile dintr-o serie de municipii reşedinţă de judeţ, între care şi Piatra-Neamţ, ce aparţinuseră filialelor Băncii Naţionale a României, erau trecute în subordinea muzeelor judeţene din zonele respective, cu scopul de a fi transformate în unităţi muzeale. Muzeul Cucuteni  din Piatra-Neamț reprezintă practic îndeplinirea dezideratului mai multor generaţii de arheologi şi – în acelaşi timp – o recunoaştere a eforturilor constante depuse timp de peste şapte decenii de către Muzeul de Istorie şi Arheologie din Complexul Muzeal Neamț, care constituie principala instituţie de profil din România ce a contribuit la cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural cucutenian prin numeroasele manifestări cultural-ştiinţifice interne şi internaţionale (sesiuni, colocvii, simpozioane, conferinţe), precum şi prin publicaţiile (reviste, culegeri, monografii, sinteze, repertorii, cataloage, broşuri, pliante), realizate integral sau în colaborare, astfel încât în prezent cultura Cucuteni este civilizaţia preistorică europeană cea mai intens studiată. În plus, Muzeul de Istorie şi Arheologie a creat şi un cadru organizatoric oficial, unic în ţară, destinat exclusiv cercetării şi valorificării patrimoniului cultural cucutenian – Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, al cărui sediu se află chiar în incinta noii instituţii muzeale. Imobilul, care adăposteşte această expoziţie de excepţie, este înscris în Lista Monumentelor Istorice. Clădirea, în fapt cea mai spectaculoasă din punct de vedere arhitectonic din Piatra-Neamţ, a fost ridicată între 1928-1930 de către antreprenorul Carol Zani, după un proiect al fostului arhitect-şef al capitalei, Roger Bolomey. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparţinut în perioada 1930-1948 primei bănci private din Piatra-Neamţ – Banca Petrodava. Ulterior, după naţionalizare, ea a trecut în proprietatea Băncii Naţionale a României, până în anul 2004, când a fost inclusă în domeniul public al judeţului Neamţ, iar din anul următor a devenit muzeu. PROGRAM: Zilnic: 09 – 17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); Luni: închis   TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei

IMPORTANT! 𝐏𝐢𝐯𝐧𝐢𝐭̦𝐚 𝟏 𝐬̦𝐢 𝐏𝐢𝐯𝐧𝐢𝐭̦𝐚 𝟐 (𝐀𝐧𝐬𝐚𝐦𝐛𝐥𝐮𝐥 𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐏𝐢𝐚𝐭𝐫𝐚-𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦) – închise în perioada 19-21 aprilie 2024 în vederea realizării unor lucrări de dezinsecție și dezinfecție. Programul de vizitare se va relua marți, 23 aprilie, începând cu ora 10.00. Din Curtea Domnească a lui Ştefan cel Mare se mai păstrează fragmente din latura sudică a zidului de incintă şi colţul de nord-vest al pivniţelor care cuprind o încăpere de acces, un coridor lung şi patru galerii. Aceste încăperi găzduiesc astăzi Muzeul Curtea Domnească din Piatra-Neamț PIVNIȚA I În spaţiul expoziţional din cadrul pivniţei sunt prezentate artefacte descoperite în zona Curţii Domneşti: monede, obiecte de podoabă şi accesorii de vestimentaţie. În cadrul expoziţiei a fost reconstituit echipamentul militar (platoşă, cămaşă de zale, coif, scut etc.) şi armamentul (spadă, sabie, topor, arc cu săgeţi etc.) specifice perioadei medievale. În coridorul de acces şi în traveea de sud sunt dispuse o serie de panouri informative şi ilustrative, ce prezintă originea şi apariția târgului medieval, istoricul şi evoluția instituției Curții Domneşti de la Piatra, dar şi date privind cercetările arheologice ce au vizat pivnița Casei Domneşti.   PIVNIȚA II Această pivniţă datează din secolul al XVIII-lea. Totodată, pivniţa suprapune alte două, mai vechi, prima din epoca lui Alexandru cel Bun, iar a doua din perioada lui Ştefan cel Mare şi care au făcut parte, la un moment dat, din Ansamblul Curţii Domneşti. Istoricii spun ca această pivniță avea rol de beci unde se păstrau butoaiele cu vin ale domnitorilor Moldovei. PROGRAM DE VIZITARE: Acesta variază în funcție de perioada anului, accesul fiind zilnic între 09-17 din octombrie până în martie și între 10-18 din aprilie până în septembrie. Lunea muzeul este închis. TARIFE: adulți - 16 lei preșcolari, elevi - 4 lei studenți, grup adulți - 8 lei BINE DE ȘTIUT: Bilete de acces pentru vizitarea Pivniței I pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni, însă Pivnița II poate fi admirată gratuit.

IMPORTANT: Bilete de acces pot fi achiziționate din incinta Muzeului Cucuteni. Dar e bine de știut că turnul a fost lovit de un fulger în vara anului 2022, iar vizitarea acestuia a fost suspendată temporar. ┄ În centrul istoric al urbei se află, alături de Biserica Domnească „Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-Clopotniţă sau Turnul lui Ștefan cel Mare. Acesta e considerat de multă lume, localnici sau turiști, drept simbolul orașului Piatra-Neamt.  Turnul a fost zidit în anul 1499, la un an după construcţia bisericii. Pe faţada turnului se pot observa brâie din cărămidă şi celebrele discuri mici de teracotă smălţuită şi colorată. Astăzi, în camera clopotelor, se regăsesc patru clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, are o sonoritate unică, unul din secolul al-XIX-lea şi încă două clopote care sunt turnate recent.  O legendă urbană spune că în Turnul lui Ştefan a locuit timp de 26 de ani moşul Gheorghe Lazăr, un adevarat pelerin, unic pentru viaţa lui duhovnicească. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creându-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Mecanismul primului ceas de mari dimensiuni, al Turnului Clopotniţă a fost adus de la Viena în anul 1861. De-a lungul timpului mecanismul ceasului a fost schimbat de mai multe ori, iar cel existent a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din zonă. ┄ POVESTEA SFÂNTULUI GHEORGHE PELERINUL, CEL CARE A TRĂIT DOUĂ DECENII ÎN ACEST TURN Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba), pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Fiind dintr-o familie de oameni credincioși, de mic iubea postul și rugăciunea. La vârsta de 24 de ani, s-a cununat, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul. După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria în hotarele țării. Viața sa la Piatra-Neamț Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra-Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, se ruga și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar celelalte zile mânca o dată pe zi. Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Pelerin la mănăstirile nemțene Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în cer!”. Părintele Ilie Cleopa poveștește o minune săvârșită de sfânt la Tg. Neamț. Moșul Ghoerghe Lazăr a salvat viața unei evreice care era să moară la naștere. Aceasta și-a botezat copilul creștinește și toate rudele sale au îmbrățișat religia ortodoxă. Și-a prevestit sfârșitul și și-a ales locul de odihnă Sfântul și-a prevestit sfârșitul „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele.  A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra-Neamț. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute moaștele la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț, l-a dezgropat și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar aproape de Mănăstirea Văratec caii s-au abătut din drum și osemintele au fost duse la Mănăstirea Văratec unde au rămas până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.

Prima atestare documentară a Curţii Domneşti de la Piatra-Neamţ apare într-un document emis în anul 1491, când Ştefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău, trei sate “care au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra“. Curtea Domnească şi-a îndeplinit funcţiile de curte a domnitorilor Moldovei până în secolul al XVII-lea.  Începând cu anul 2010, ansamblul Curtea Domnească a intrat într-un amplu proces de reabilitare. Frumoasa ctitorie a lui Ştefan cel Mare, cu toate părțile ei componente, se mai păstrează şi astăzi fiind cunoscută drept centrul istoric al urbei și inima orașului Piatra-Neamț. Situat pe un platou în jurul căruia s-a dezvoltat actualul oraş, complexul architectural este format din Biserica “Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-clopotniţă şi Zidul de incintă cu Muzeul Curtii Domnești.

Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț este o clădire emblematică a orașului, fiind construită de arhitectul Carol Zane în 1958. Aici au debutat tinerii artiști ai acelei vremi, proaspeți absolvenți ai Institutului de Teatru: Horațiu Mălăiele, Maia Morgenstern, Virgil Ogășanu, Oana Pelea, Florin Persic și mulți alții. Și-n prezent, teatrul este unul dintre cele mai dinamice, moderne și îndrăznește instituții de profil din toată țara. INFORMAȚII SUPLIMENTARE Teatrul Tineretului este o instituție de cultură profesionistă, aflată în subordinea Consiliului Judeațean Neamț și specializată în producția de spectacole de teatru și activități artistice interdisciplinare, la realizarea cărora trupa permanentă de actori colaborează cu artiști invitați. Sprijinirea creatorilor de teatru aflați la început de drum este o misiune marcată în ADN-ul acestei instituții de la momentul începerii funcționării acesteia, în anul 1958.  Cunoscut în lumea teatrală în perioada de dinainte de 1989 drept „fenomenul de la Piatra Neamț”, acest teatru a funcționat ca un laborator de creație pentru generații întregi de artiști, mulți dintre aceștia devenind vârfuri ale generației lor. În prezent, ducem tradiția acestui teatru mai departe, imaginând și organizând proiecte culturale care se concentrează pe implicarea generației tinere pe partea de regie, actorie sau scenografie. În plus, încercăm să dezvoltăm sau să asigurăm o serie de proiecte interculturale care să ne permită să conectăm actul dramatic cu alte tipuri de manifestări artistice, dar și să realizăm un dialog coerent cu alte culturi. „Future Laboratory”, finanțat prin Programul Europa Creativă, se numără printre cele mai recente proiecte interculturale ale Teatrului și implică douăsprezece instituții europene de artele spectacolului cu o puternică componentă internațională, care colaborează pentru a descoperi narațiunile europene de mâine. Hotărâți să integreze mai bine comunitățile marginalizate, izolate și inactive în activitățile lor atât pe scenă, cât și în afara ei și conștienți de impactul pe care pandemia l-a avut asupra noilor generații, partenerii au implementat un proiect internațional de cercetare pentru a sprijini cariera și dezvoltarea internațională a artiștilor emergenți. Din 2022 până în 2024, Teatrul Tineretului găzduiește 4 rezidențe de cercetare pentru artiștii Ewa Mikula (Polonia), Maurin Olles (Franța), Carlota Matos (Marea Britanie/Portugalia) și Anne Kapsner (Germania). De asemenea, în aceeași perioadă, proiectul oferă contextul unui program de mentorat pentru artista română Ruxandra Simion. Un alt produs al unui parteneriat european este inițiativa UNLOCK THE CITY!, finanțată prin Programul Europa Creativă, un proiect de regenerare prin cultură ce vizează dezvoltarea unei metode de lucru care combină cercetarea tehnică științifică și orientată spre design cu teatru. Desfășurat în locuri sau zone care au jucat un rol cheie pentru cetățeni în timpul pandemiei, proiectul explorează conceptul de limită (economică, socială, fizică etc.) în orașul post-pandemic, pe trei niveluri diferite: clădire (Obiect), comunitate (Subiect), relație dintre spațiul urban și teatru (Relație). Pentru fiecare dintre acestea, Teatrul Tineretului va realiza un spectacol semnat de artiștii Irina Moscu, Bogdan Zamfir și respectiv Daniel Chirilă. Având caracter internațional, Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț se numără printre cele mai importante realizări ale Teatrului, deoarece reflectă cu desăvârșire misiunea instituției: sprijinirea noilor generații de artiști și promovarea produselor culturale care se concentrează pe teme importante pentru comunitatea locală și globală. Evenimentul propune tuturor participanților săi – publicului local, dar și vizitatorilor din România și din străinătate – producții care lansează discuții despre subiecte relevante și probleme actuale ale societății, create de autori cu un limbaj artistic personal, autentic și provocator.

”Colibele haiducilor”, un nou obiectiv de interes turistic și cetățenesc, s-au dat în folosință în anul 1968. Lucrările de construcție au început în luna aprilie și au durat până în luna august, valoarea investiției fiind de 500.000 de lei. «Amplasate într-un frumos decor natural, pe una din terasele parcului ”Cozla”, ele sunt formate din șase colibe a câte 8 locuri fiecare, o grotă unde se vor frige berbeci întregi și vor putea fi serviți în țepușe, un restaurant rustic cu 80 de locuri, plus un bar de 20 de locuri, terasa (curtea) cu 150 de locuri, o hrubă haiducească pentru păstrarea și servirea vinurilor în ulcele de lut ars și o terasă cu vedere spre centrul orașului și Valea Bistriței». Arhitectul ”Colibelor haiducilor”, Vasile Popovici a declarat că, materialele utilizate au fost: lemn și piatră, iar acoperișul s-a realizat din șiță. «În coliba mare de pildă este reconstituită atmosfera unui popas haiducesc. Au venit haiducii, au deshămat, și-au luat șeile de pe cai, le-au așezat în jurul unei buturugi, au pătruns în casă și-și văd de treabă». Nicolae Săndescu, maistru la Grupul 2 șantiere Piatra Neamț, a afirmat că «am căutat să facem o lucrare de cea mai bună calitate, ca, atunci când vom veni la mesele localului în calitate de consumatori, să nu ne fie rușine». Dumitru Frosin, director TAPL Piatra Neamț a spus la rându-i: «La întregirea atmosferei contribuie și taraful condus de Preda Isidor. Cântăreții au în repertoriu multe piese muzicale haiducești și, prin interpretarea lor, sper că vor da dovadă de o bună ținută artistică, bucurându-se astfel de aprecierea călduroasă a consumatorilor. Cred că noua noastră unitate va fi foarte solicitată de consumatori datorită specificului său haiducesc, cu variate preparate culinare din vânat, batal, vită, pasăre, ciuperci, brânzeturi. De asemenea, băuturile vor fi de cea mai bună calitate». Articol publicat de A. Nanu și Tiberiu Uță în ziarul Ceahlăul (duminică, 8 septembrie 1968) și preluat de pe www.mesagerulneamt.ro