Valea celor Doisprezece

În decursul celor peste 150 de ani de la întemeierea monarhiei în România, judeţul Neamţ a fost în numeroase rânduri gazdă pentru membrii familiei regale, prima vizită ”regală” în Neamț având loc la numai câteva luni de la venirea în țară a principelui Carol I, în luna august a anului 1866. Într-un context mai puțin plăcut a ajuns pe meleguri nemțene Carol al II-lea.  În anul 1918, pe când se afla la Târgu Neamţ la comanda Regimentului Vânători de Munte, principele Carol al II-lea a fugit la Odessa pentru a se căsători în secret cu Zizi Lambrino. Pentru că a dezertat, a fost pus în arest pentru 75 de zile la Mănăstirea Horaiţa, loc izolat şi greu accesibil la acea vreme. La mănăstire mai există încă unele obiecte de mobilier ce au fost aduse de la Bucureşti în mod special pentru a-i face şederea principelui mai confortabilă. Este vorba despre o canapea cu două fotolii şi o masă cu şase scaune care se regăsesc astăzi în camera de oaspeţi destinată vizitatorilor de seamă ai mănăstirii.  Mănăstirea Horaița se află în satul Poiana din comuna Dobreni, într-un loc de un pitoresc aparte, prielnic viețuirii monahale, dar și întâlnirii pelerinilor cu Dumnezeu și natura deopotrivă. Biserica de astăzi este o ctitorie a Arhimandritului Ermoghen Buhuși din secolul al XIX-lea ( construită între 1848-1867) , într-o veche vatră monahală. Un prim lăcaș de lemn ar fi existat aici încă din secolul al XV-lea. Într-un document din iulie 1428, domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun menționa o biserică la Horaița într-un șir de 52 de lăcașuri, date în grija Mănăstirii Bistrița.  Numele mănăstirii provine de la numele familiei care a deținut numeroase proprități în zonă, Goraeti. Singura din Moldova care are hramul Botezul Domnului, biserica este unică și prin arhitectura ce îmbină elemente romano-bizantine cu influențe rusești, dar și prin pictura în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu realizată abia în perioada 1988-1993 de pictorul Mihai Chiuariu. De o frumusețe deosebită este catapeteazma, sculptată în stil baroc, din lemn de tei, păr și tuia, decorată cu aur și cu o broderie bogată. Amvonul se află la 4 m deasupra ușilor împărătești, fapt ce nu se mai regăsește în nicio biserică ortodoxă din țară și din lume.  Biserica mănăstirii adăpostește icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni ”izbăvitoarea de secetă”, considerată cel mai de preț odor al lăcașului. Oamenii mănăstirii spun că icoana a salvat de multe ori satele din jur în vreme de secetă aducând, în urma procesiunilor organizate de preoți și credincioși, mult așteptatele ploi. Se pare că aceasta provine din vechea biserică de lemn, fiind realizată în prima jumătate a secolului XVIII.  Complexul mănăstiresc mai cuprinde Paraclisul ”Sfântul Ierarh Nicolae”, Paraclisul cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” din Turnul clopotniță, dar și alte conctrucții de data mai recentă, unele destinate obștii mănăstirii, altele pelerinilor sau oaspeților din rândul înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.  sursa foto: doxologia.ro 

IMPORTANT: Clădirea muzeului, deosebit de spectaculoasă din punct de vedere arhitectural, se află în prezent într-un proces de reabilitare. Puteți contacta însă telefonic gazdele muzeului, pentru a verifica în prealabil statusul muzeului. ┄ Iulia Hălăucescu s-a născut la 31 martie 1924, în comuna Tarcău din județul Neamț, în familia preotului Gheorghe Verșescu. Aici nu rămâne decât 2 ani, până când tatăl său s-a mutat cu parohia la Piatra-Neamț, în mahalaua Valea Viei. Chiar dacă a stat atât de puțin în satul natal, artista a dorit să ofere localității o parte din creația sa. Astfel, în anul 2003, ia naștere Muzeul de la Tarcău, organizat într-un corp al școlii din sat care astăzi poartă numele artistei.  „Acolo unde se îngeamănă munte cu munte, brad cu brad, unde pârâul taie în stâncă drum în cascade peste trepte de gresie, acolo unde cerul se zărește ca o panglică și a cărui culoare și lumină se răsfrânge în bulboanele în care se joacă păstrăvii Tarcăului, am văzut pentru prima oară lumina zilei. În amintirea părinților și pentru semeția și frumusețea dintotdeauna a locuitorilor Tarcăului, dăruiesc localității mele natale, parte din bunurile care mi-au îmbogățit sufletul și creația, valori de artă cultă și de artă populară, ceramică reprezentativă românească din diferite zone ale țării, icoane vechi românești, obiecte de mobilier și chiar propriul meu atelier de creație.“ spunea artista la deschiderea muzeului.  Muzeul de la Tarcău este structurat în 4 săli de expoziție, care găzduiesc peste 100 de lucrări ale artistei. Majoritatea lucrărilor sunt acuarele, cu excepția unui autoportret și a unor tablouri cu membrii familiei. Picturile prezente în muzeu au ca principale teme florile, imagini din Tarcăul de altădată, dar și imagini surprinse de artistă în călătoriile sale în străinătate. Între lucrările dedicate satului natal se numără Moara veche din Tarcău, Flori de câmp din poienile Tarcăului și Gospodărie veche din Tarcău. În tablourile pictate în timpul unor călătorii în afara țării artista a imortalizat imagini din Ungaria, Bulgaria, Germania și Franța.  Supranumită „Doamna Acuarelei Românești”, artista a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, Cavaler al Ordinului Național ”Pentru Merit” și cetățean de onoare al orașelor Piatra-Neamț și Bicaz. De-a lungul vieții, a deschis peste 60 de expoziții personale în țară și în străinătate și a participat la peste 30 de expoziții organizate de Ministerul Culturii în 25 de țări din Europa, America de Nord și de Sud, Asia și Africa, lucrările artistei ajungând până în Japonia și Filipine. În Neamț, cu excepția acestui muzeu dedicat, lucrări ale artistei se mai regăsesc în Muzeul de Istorie din Bicaz și la Muzeul de Artă din Piatra-Neamț. 

Peștera Sfântului Cuvios Chiriac se află în apropierea bisericii voievodale de la Bisericani, situată astăzi în incinta sanatoriului.  De-a lungul secolelor lăcașul a fost loc de rugăciune pentru mulți pustnici, dar poartă numele Cuviosului Chiriac, viețuitor din secolul al XVII-lea, care a trăit în peșteră timp de 60 de ani, în nevoință aspră. La căpătâiul său s-a închinat însuși Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, în semn de prețuire pentru sfințenia sa.  Primul sihastru cunoscut din culmile Bisericanilor este însă Sf. Iosif, considerat întemeietor al vetrei monahale de la Bisericani, în secolul al XV-lea. Născut într-un sat din Neamț, Sfântul Iosif și-a început viața monahală la Mănăstirea Bistrița, dar de acolo a plecat să se închine la Mormântul Sfânt și a rămas ani buni în Valea Iordanului unde a întemeiat prima comunitate duhovnicească românească din Țara Sfântă. Din cauza năvălirii arabilor a revenit în Moldova împreună cu ucenicii săi, întemeind primul schit de la Bisericani.  Sfinții Chiriac și Iosif au fost canonizați în anul 2008, iar moaștele lor se află în biserica voievodală de la Bisericani. Sunt pomeniți pe 1 octombrie, când viețuitorii mănăstirii și credincioșii merg în procesiune până la peșteră.  Călugării de astăzi de la mănăstire spun că în zonă ar exista mai multe astfel de peșteri care încă nu au fost descoperite, chiar numele de Bisericani datorându-se celor care veacuri la rând s-ar fi nevoit, sfințind cu rugăciunile și trupurile lor aceste locuri. 

ATLAS APARTHOTEL - Acasă, în inima orașului...   În inima pitorescului și primitorului oraș Piatra-Neamț, la poalele Muntelui Cozla care păzește ca un străjer împrejurimile orașului, veți găsi Atlas Aparthotel. O oază urbană, cu priveliști minunate și spații generoase.  Hotelul reflectă vocea vibrantă a orașului Piatra-Neamț care, deși un oraș istoric, rămâne relevant din punct de vedere cultural. Orașul mic, plin de vitalitate, energic, în continuă schimbare, este cunoscut ca unul dintre cele mai frumoase orașe ale zonei Moldovei. Orașul se afla la doar la 60 km distanță de aeroportul Bacău și 130 km distanță de aeroporturile Iași sau Suceava.  Noul ansamblu de apartamente de închiriat în Piatra Neamt pune la dispoziție doua tipuri de apartamente, astfel:  • Apartament 1 dormitor - ansamblu compus din un dormitor cu pat de tip Queen Size (160cm x 200cm), camera de zi, aer conditionat, bucătărie complet dotata, birou de lucru, o canapea extensibila, 1 baie. Suprafata aprox. 55 mp avand posibilitatea de a caza 1-4 persoane, în funcție de solicitarile dvs. • Apartament 2 dormitoare - ansamblu compus din un dormitor cu pat de tip Queen Size (160cm x 200cm), 1 dormitor cu 2 paturi de tip tip TWIN (90cm x 200cm), camera de zi, aer conditionat, bucătărie complet dotata, birou de lucru, o canapea extensibila, 2 bai. Suprafata aprox. 75 mp avand posibilitatea de a caza 1-6 persoane, în funcție de solicitarile dvs. In plus, vă oferim un spațiu elegant și versatil, perfect pentru evenimente profesionale și întâlniri de lucru. Indiferent dacă organizați o conferință, o prezentare, un training sau o întâlnire de afaceri, noua sală de conferințe de la Atlas Aparthotel poate găzdui confortabil până la 35 de persoane. Ne veți găsi potriviți ca locație si ambient atât pentru un refugiu relaxant, cât si pentru o escapadă de weekend sau o călătorie de afaceri. 

La Curtea Domnească este un proiect de restaurare care a readus la viață un simbol îndrăgit de mulți pietreni. De clădirea de pe Ștefan cel Mare s-au legat de-a lungul timpului amintiri prețioase – amintiri de copilărie, adolescență și povești de dragoste – printre destinațiile trecute ale acestui spațiu numărându-se cea de grădiniță, dormitor comun (cămin) și casă de stare civilă. ​ ​În 2019, clădirea elegantă ce veghează asupra centrului istoric al orașului și-a redeschis ușile proaspăt vopsite, cu o nouă destinație: restaurant, bar și pensiune La Curtea Domnească. ​ ​La Curtea Domnească este în proprietatea privată a unei tinere familii de Pietreni convinși de frumusețea și bogăția orașului Piatra Neamț și a împrejurimilor sale. Misiunea noastră este să răspândim vestea despre acest colț minunat al Moldovei, și să oferim un loc de popas generos tuturor celor porniți în aventura descoperirii zonei. Cu 8 dormitoare somptuoase - din care 6 la mansardă, cu mici obloane ce pândesc spre împrejurimile verzi ale orașului (Cozla și Pietricica) - două săli cochete de restaurant și o terasă generos scăldată în soare, pensiunea „La Curtea Domnească” oferă răsfăț total în inima orașului Piatra Neamț.

Barajul de la Bicaz este unul dintre cele mai vizitate locuri din tot județul Neamț, impresionând prin dimensiunile sale. ┄ Este prima construcţie de acest tip ridicată în România printr-un imens efort uman care a durat 10 ani (1950-1960). Construirea unui baraj pe Bistrița a fost visul inginerului Dimitrie Leonida, care a pus la punct proiectul hidrocentralei de la Stejaru, construcție care urma să producă energie electrică pentru toată Moldova, cu ajutorul apelor Bistriței. Peste 18.000 de oameni, printre care militari, deținuți politici sau locuitori de pe Valea Bistriței, obligați de regimul comunist, au lucrat la ridicarea barajului de la Bicaz, a tunelului de aducţiune şi a uzinei electrice de la Stejaru. S-au construit locuințe de tip baracă, în cartierele Dodeni și Ciungi, cantine, dar și un spital de șantier pentru cei organizați în colonii de muncă. Cele mai grele și mai periculoase munci erau distribuite preoților, intelectualilor sau  „chiaburilor” și constau în săpatul, dislocarea și transportul sterilului cu vagoneți, astfel în timpul lucrărilor se produceau frecvent accidente datorate lipsei de experienţă şi a condiţiilor de lucru. ┄ La temelia barajului au fost excavaţi aproximativ 1.300.000 metri cubi de stâncă care ţin piept pentru 1,2 miliarde de metri cubi de apă. Barajul Bicaz are înălţimea de 127 metri şi este cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din ţară. Este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa. Construcția este formată din 30 de ploturi (blocuri) separate prin rosturi etanşate în amonte cu pene de beton armat şi cupru. Corpul barajului este străbătut de galerii, puţuri de aerisire şi nişe de vizitare. În încăperile special amenajate sunt instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire şi comportare a fiecărui element. ┄ Au fost strămutaţi 18.760 de oameni (aproape 2300 de gospodării din 20 de sate) pentru a închide barajul şi pentru a se forma lacul de acumulare. Unii au preferat să nu-și părăsească locurile natale și au demontat casele bucată cu bucată, iar acolo unde s-a putut, le-au reclădit mai sus, departe de apele lacului care urma să vină. Cimitirele au fost strămutate și transportate pe ”Drumul Morților”, copacii au fost tăiaţi, iar construcţiile demolate, uneori chiar prin dinamitare. În satul Hangu singura clădire ce nu a putut fi dinamitată complet a fost Biserica Hangu (construită din beton armat cu șină luată de la o cale ferată dezafectată), a cărei rămasițe se văd atunci când apele lacului sunt secate, în verile secetoase sau iernile geroase. Se spune că cei care au încercat să o dinamiteze, au fost urmăriți până la moarte de un blestem. ┄ În incinta barajului există un seismograf de mare precizie, care înregistrează cele mai mici trepidații ale mașinilor grele care traversează zona. Corpul barajului este străbătut de galerii, puţuri de aerisire şi nişe de vizitare, iar în încăperile special amenajate sunt instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire şi comportare a fiecărui element.  Proiectat să reziste unui cutremur cu o magnitudine de 9.5 grade pe scara Richter, barajul de la Bicaz nu s-a confruntat niciodată cu probleme și a trecut cu bine de marele cutremur din 4 martie 1977. Scenariul legat de ruperea barajului de la Bicaz în cazul unei avarii este echivalent cu un dezastru, cu breşă de 75% pe lăţime şi înălţime, unda de viitură ar atinge la Piatra-Neamț (la Barajul Bâtca Doamnei) 19,5 metri.

Rezervaţie geologică, botanică şi peisagistică, Parcul Natural Cheile Bicazului - Hăşmaş este un paradis al alpiniştilor, cuprinzând cele mai spectaculoase chei din România, Cheile Bicazului. Creasta calcaroasă a Masivului Hăşmaş a permis dezvoltarea spectaculoasă a fenomenelor carstice de suprafaţă (Cheile Bicazului, Cheile Bicăjelului și Cheile Şugăului).  Această arie protejată prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice.  Cheile Bicazului sunt cu adevărat renumite în România, datorită mărimii lor impresionante, fiind una dintre principalele atracții turistice din Neamț. De asemenea, Lacul Roşu, aflat în proximitate și format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.

Manastirea Pangarati este una dintre cele mai vechi manastiri ortodoxe din judetul Neamt. Acest asezamant de mare traditie de pe valea Bistritei se afla putin mai la rasarit de Muntele Botosanu, pe malul stang al paraului Pangarati. Locasul monahal isi are inceputurile in secolul al XV-lea, cand pe aceste locuri traiau calugari sihastri, dintre care cel mai renumit este Cuviosul Simeon, unul dintre sfetnicii Sfantului Stefan cel Mare. Numele manastirii provine de la un oarecare calugar Pangratie, dupa marturia istoricului Nicolae Iorga, care marturiseste „se pare a fost un pustnic de demult, dand numele paraului din apropiere". Acelasi istoric spune ca termenul „pangarati" nu are „nici un amestec cu ideea de pangarire". In anul 1460, Cuviosul Simeon de la Pangarati a ridicat prima biserica din lemn, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, aceasta fiind incendiata insa de turci, in anul 1476. Se pare ca in timpul expeditiei lui Mahomed al II-lea, din vara anului 1476, obstea monahala de la Pangarati a trecut prin momente de grea incercare. Probabil, un grup de turci razletit dupa prada in aceasta parte a dat foc bisericii, iar calugarii s-au ascuns in munti, trecand apoi in Transilvania unde au ramas pana la incetarea razboiului.

Mănăstirea Bistrița, zidită de domnitorul Alexandru cel Bun în anul 1406, este o mănăstire ortodoxă de o foarte mare valoare istorică și arheologică. De această ctitorie își leagă numele și alți voievozi moldoveni importanți: Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Fiind situată la aproximativ 8 kilometri mai spre vest de orașul Piatra-Neamț, mănăstirea a dăinuit timp de peste șase veacuri la adăpostul pădurilor ce o acoperă, înfruntând, ca toate lăcașurile noastre de credință și cultură, greutățile și încercările istoriei. SCURT ISTORIC: - La început, aici a fost o mică și modestă biserică din lemn, la care au slujit probabil ucenici ai lui Nicodim. - Mănăstirea Bistrița a fost zidită înainte de anul 1407 (prima atestare documentară) de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care a înzestrat-o cu sate, moșii și odoare scumpe.  - În anul 1498, Ștefan cel Mare a zidit un turn clopotniță, cu paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan Domnesc de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică și iconografică, care se păstrează până astăzi.  - În 1546, Petru Rareș a renovat mănăstirea și a construit un zid împrejurul ei.  - În anul 1554, Alexandru Lăpușneanu a renovat mănăstirea complet. - În 1814 se execută frontonul bisericii, iar la 1878 se adaugă cerdacul de pe latura sudică. „Personalități de seamă, cu nume de rezonanță, au fost îngropate aici, la Bistrița. În camera ctitorilor se odihnesc, în somnul lor de veci, Alexandru cel Bun și Doamna Ana, soția lui (piatra funerară ar fi fost pusă de Ștefan cel Mare), doi dintre copiii lui Ștefan cel Mare (Alexandru, rănit în luptele de la Războieni, și Ana, sora lui), fiica lui Petru Rareș (ambițioasa eroină a cunoscutei nuvele a lui Al. Odobescu). În pronaos se află mormintele lui Ivașcu Golescu (din 1584). Până și în pridvorul îngust se află un mormânt, al mitropolitului Atanasie (1632). Momentele funerare aflate la Bistrița sunt sculptate și multe poartă ornamente caracteristice stilului gotic. Ușa din lemn masiv de tei este sculptată cu motive vegetale. În pridvor se mai văd fragmente de pictură originală datând din 1590.” descria scriitorul Victor Nămolaru, în cartea sa „Mic îndreptar turistic la Piatra-Neamț” (anul 1969).